vineri, 26 iunie 2009

Mami, te-aş vinde pe-un argint ?

În esenţă la titlu se reduce tema postului de azi. Ca părinte, nu ştiu uneori încotro să o apuc. Învăţ din mers. Înţeleg cît pot.

De fapt, întrebarea e cît poate un copil de aproape şase ani să abstractizeze şi să discearnă răul de bine şi ce e aia de fapt rău şi bine. Întrebări la care omenirea a găsit răspunsuri trunchiate şi cu limitări culturale.

Încercînd să îi explic copilului că a poseda lucruri nu înseamnă mai nimic comparativ cu abstracta şi diluata fericire de a fi sănătos, la minte şi la trup, de a-i avea alături pe cei care te iubesc şi pe care îi iubeşti şi tu şi de a nu crăpa la propiu de foame, am ajuns la un impas greu de trecut, redus la "Mami, nu pot să aleg. Eu vreau şi bănuţul, şi pe tine". Nu eu îi impusesem alegerea, dar limitată la capacitatea lui de înţelegere, probabil că asta era singura variantă în care el a putut decodifica spusele mele. "Nu pot"-ul ăla a fost atît de greu pentru el, pe cît a fost pentru mine. Dar din motive diferite. 

Eu am învăţat o lecţie din discuţia de aseară. Nici un obiect nu e doar un obiect. Aşa cum nici un om nu e doar un om.  

Iar Ştefan a înţeles că la un moment dat în viaţă, omul trebuie să facă alegeri, pe care el, deocamdată, nu le poate face.

4 comentarii:

lissa spunea...

eh, nu stiu care a fost imprejurarea dar asta e acum la 6 ani, la 7 vor fi alte alegeri de facut..nu mai spun la 16..la 18intotdeauna vor fi alegeri pe care nu suntem pregatiti sa le facem...
Sa il vezi pe fiu-meu ce chinuit este in fata unei tarabe cu prostioare din parc atunci cand ii spun ca poate alege ce vrea dar un singur obiect! De cele mai multe ori, dupa minute lungi de framantari si dileme, ia unul apoi altul si il pune la loc pe primul.. renunta complet si ma distrez dar ma si induioseaza naivitatea lui. E paradoxal cat de naivi si in acelasi timp profunzi pot fi copii de multe ori..si cum suntem noi derutati de usurinta cu care pare ca renunta la mami pentru un banut ...Dar, doar PARE ca renunta..

vasilissa spunea...

@lissa, stiu ca pare... dar ce dilema, totusi, nu?

Iulian spunea...

Dupa mintea mea ("de copil")cred c este vorba de lipsa unei "constiinte" la cpoii, care se va forma abia prin clasa a III-a sau a IV-a, cand se vor preda primele elemente de istoria Romaniei...despre daci, romani si razboiul cu turcii, care vor duce la formarea unei constiinte "nationale". Abia atuci copiii or putea aprecia anumite valori "spirituale". Oricum, e numai o banuiala.

vasilissa spunea...

@iulian, clar e lipsa unei constiinte. iar aia cu constiinta nationala ... hehehe... cred ca nu o mai invata generatiile de acu in colo... sa fii roman nu mai e de mult freo sfiriiala...:D