Consumismul mi-a atins şi progenitura care, în timp ce îşi sorbea tacticos freshul de portocale şi chinuia pe ascuns motanul din dotarea cafenelei - o cafenea de-aceea, departe de ochii necunoscătorilor, pe o alee lungă, uşor şerpuită şi greu de localizat verbal - trasa linii curbe şi punctate pe un colţ de masă în agenda unei prietene dispuse să-şi abandoneze jumătate din filele lui 2010 în mîinile micului desenator.
Ce a ieşit vedeţi mai sus. Între timp pisica s-a ascuns sub masa adulţilor, freshul s-a lungit niţel pe podea, iar cariocile s-au repezit de-a rostogolul la scaldă în zeama de portocale ce se scurgea tacticos în picături mari şi grele.
Între timp, Ronald Megdonald a pierdut, fără să bănuiască, o luptă teribilă, pe care o dă de ani de zile: micul consumator de junk food i-a înlocuit fără drept de apel paharul de Cola cu unul de Pepsi.
