îmi iubesc călăul. Nu mă judecă el e ateu tăişul lui peste mîinele meu alunecă e tîrziu eu scriu apozeu şi-mi înjur birjăreşte strămoşii ce m-au închis în înciudatul şi veşnicul eu.
2 comentarii:
Anonim
spunea...
m-am invartit intre sensuri in poezia asta ... tare frumoasa . timpul e ateu ? sau calaul ( care-o fi el ... ) nu crede in tine ... sau numai pedepseste mainele tau ? sau scrisul tau ? si de ce-i 'apozitionat' ? mai rumeg :)
@intre_sensuri, calaul este ateu, altminteri cum sa-si duca la sfirsit asa indeletnicire, timpul este in fond calaul, nu? cine ne taie ziua de miine? si ciuda este ca sintem mereu aceiasi... multumesc de trecere!
2 comentarii:
m-am invartit intre sensuri in poezia asta ... tare frumoasa .
timpul e ateu ? sau calaul ( care-o fi el ... ) nu crede in tine ... sau numai pedepseste mainele tau ?
sau scrisul tau ? si de ce-i 'apozitionat' ?
mai rumeg :)
@intre_sensuri, calaul este ateu, altminteri cum sa-si duca la sfirsit asa indeletnicire, timpul este in fond calaul, nu? cine ne taie ziua de miine? si ciuda este ca sintem mereu aceiasi... multumesc de trecere!
Trimiteți un comentariu