Ziua de naştere e un pluton de execuţie.
De multe ori.
De cele mai multe ori.
Vine peste tine precum armata roşie.
Şi, în timp ce-ţi înfigi periuţa între dinţi, începe cântarea telefonului.
E prea devreme.
Dacă nu e prea devreme, e prea tîrziu. Adică nimeni să nu-şi amintească totuşi că e ziua ta? Bere. Bere. Bere. Noroc. Noroc. Noroc. Bă, să ne trăieşti. La mulţi ani. Să fii fericit. Ce dor mi-a fost să stăm aşa..., de vorbă.
Da. Sînt chestiile alea standard de le auzi în fiecare an de la aproape aceiaşi oameni.
Dar ceva e magic. Faptul că oamenii ăia au rămas cu tine, deşi a mai trecut un an, au mai murit păsări prin cer, s-au schimbat anotimpuri, locuri, haine, impresii, vieţi întregi.
Şi îi priveşti pe cei vechi alături de cei noi şi deodată te păleşte revelaţia. Poţi trăi o astfel de seară într-un singur fel: cu recunoştinţă.
4 comentarii:
aoleó laurashu chiar asa, ce dor mi-a fost sa stam asa... de vorba! A fost o seara perfecta pentru k am fost intre prieteni si-asa placute au fost aducerile aminte...
mami, mami, nici nu ai idee ce tare ma bucur ca te-ai simtit printre ai tai. uneori am impresia ca dincolo de gard e alta specie...
da, m-am simtit printre ai mei si tare bine a fost! Astept cu nerabdare 29 iunie ;) dar inainte hai sa-i facem o surpriza lui Daniel la noul sediu. Aduc prajituri si ciocolata!
mami, pai o punem de o prajiturica. sigur ca da. sa imi ziceti ce si cum poftiti sa facem :)
Trimiteți un comentariu