Urări tardiv de tîrzii

Uite că m-am trezit şi io cu urările. Dar să ştiţi că e viaţă şi dincolo de blogosferă. Dar e una cam nasoală care, la mine, a fost bine condimentată cu un sucevean beat ori drogat care a dat cu spatele pînă mi-a făcut botul la laptopul meu smart muci. Varză cu carne. Franjuri. Şi mergea cu doi kilometri la oră, cu laterala spre mine, belindu-şi ochii bovini prin geam de mă vedea de pe partea pe care stătea, de am zis, mă, n-are cum să fie el aşa de prost să mă raşcheteze cu laterala lui pe bot. Ei aş, chiar aşa de prost era. Incredibil de prost, vă zic cinstit. Aşa că a doua zi m-am întreţinut la secţia de poliţie de pe Candiano Popescu care nu mai e pe Candiano Popescu, ci pe cheiul gîrlii, cu un nene cu caşchetă, care mi-a făcut documente multe şi promisiuni ferme că ăla o să păţească oareşce că a plecat şi n-a vrut să ne înţelegem ca oamenii. Mdeh... Dar să ştiţi că poliţia rutieră e chiar uochei. Adică a fost cu mine. Că mi-era că reiese, doamne feri, că e vina mea si atît îmi trebuia. M-au cercetat şi dacă mai am puncte. Păi cînd doamne iartă-mă să le fac? Că-s începătoare, domn poliţist. Ete aşa. 

Deci, ziceam că vă urez. Să fiţi sănătoşi şi să aveţi parale de cheltuit pe toate prostiile şi, în rest, nu vă zic să vi se îndeplinească toate dorinţele, că cine ştie ce prostii vreţi şi tot pe mine pică măgăreaţa.