Boda proste…

- ‘Năziua ... Care e problema...?
E interesat sincer. Amabil. Zîmbeşte plăcut.
- Păi, domnul doctor, iaca.
Îmi dezvelesc obrajii acoperiţi cu bubuţe sub formă de pustule.
- Mda..., zice domnul doctor de la distanţă. Ai zice că îi e frică să nu se ia.
Îşi aşază pixul pe masă.
- Ce să vă zic... Poa’ să fie o foliculităăăă... O reacţie alergică la... cevaaaaa... Sau o varicelă.
- Aha, zic eu moale aşteptînd concluzia.
Fără concluzie.
- Aşa, reînnod conversaţia încă sperînd un diagnostic.
- Păi... Cum ziceam, poate fi oricare. Io o să vă prescriu nişte medicamente care să trateze simptomatologia...
- Păi, ca să zic aşa, înţeleg că nu ne putem hotărî ce e?, mai încerc eu marea incertitudinii cu deştul.
- Nu prea... Dacă doriţi să faceţi nişte analize să vedem dacă e varicelă..., mergeţi la Babeş, rezultatele vin în şase zile şi pînă atunci oricum ne lămurim dacă e alergie sau varicelă.
- Okay..., mă desumflu. Acum eu am altă problemă. Am avut varicelă.
- O fi vreo recidivă, redevine domnul doctor amabil.
- După treizeci de ani?, mă mir eu a prost.
- Mda..., pică iar pe gînduri omul cu stetoscopul, cam mult de atunci.
- Şi, ştiţi, domnul doctor, pe mine bubuţele astea nu mă mănîncă. Deloc.
- Ei, atunci o fi vreo varicelă atipică.
Fac în gînd o trecere în revistă a înjurăturilor de mumă, neam, specializare etc.
- Domnul doctor, dar dacă e varicelă? Mă duc la muncă?
- Cum doriţi..., intră frontal în negociere domnul doctor.
- Acum, ce să vă zic, dacă aş şti că un coleg de-al meu are varicelă şi umblă slobod cu ea prin birou, l-aş cam linşa... Pe bună dreptate...
- Dacă doriţi, vă fac o trimitere la medicul de familie să vă dea cîteva zile de concediu...
- Şi dacă nu e varicelă? Şi e o reacţie alergică la ceva, ce fac? Stau acasă aşa degeaba?
- Cum doriţi, devine agasat omuleţul cu halat alb...
Între timp se pune pe umplut o reţetă. Mi-arunc un ochi. Sînt vreo şapte medicamente.
Mă uit întrebător.
- Vă sfătuiesc să mergeţi la o farmacie de pe lîngă Obor. Nu e departe de aici şi sînt acolo nişte domnişoare care fac cu mînuşiţele lor o soluţie albă... Vă daţi cu soluţia asta dimineaţa şi seara. Dacă vă hotărîţi să mergeţi la serviciu, daţi-vă numai seara ca să nu umblaţi cu petele albe pe faţă.
Minte prost. Ştiu figura cu „mergeţi la farmacia cutare, că acolo sînt nişte farmaciste care fac minuni”. Singura minune făcută pe acolo e comisionul pe care şi-l ia medicul în funcţie de cîte medicamente prescrie.
Zîmbesc prostită.
- Dar, ştiţi..., pe mine bubuţele astea nu mă mănîncă... Soluţia aia albă nu e împotriva senzaţiei de mîncărime?
- Ba da... Dacă vreţi, vă daţi, dacă nu, nu...
Bună treabă. Acum sînt plină nu numai de bube, ci şi de spume.
Ieşim în hol. La recepţie, se canoneşte să rezolve hîrţogăraia.
Face cîţiva paşi strigînd pe hol:
- O ştampilă? Îmi pune şi mie cineva o ştampilă?
Îi arde de glume. Normal, io am bube..., nu el.
Dintr-un colţ, o cucoană tînără decretează:
- La ora asta, domnul doctor, nu mai avem ştampilă. Luni!
Domnul doctor se întoarce vioi:
- Nu pot să vă dau acum trimiterea către medicul de familie pentru un concediu medical. Reveniţi dumneavoastră luni să vă pună o ştampilă...
Plec năucă. Cine e, domnle, individul ăsta? Mă uit pe reţeta scrisă mărunţel. Asistent universitar... Cum a ajuns el în sistemul medical privat la Euroclinic? Şi nu ca pacient... Ceea ce ar fi fost cu mult mai potrivit, la secţia senini... Tre' să fie el al cuiva. Well, ştiu că am dreptate. Ia uite. Îl cheamă Daniel Boda. Aha, băieţelul lui Iosif Boda... Exact, ăla cu analizele politice. I-a lăsat lui fiu-su analizele medicale... Iată ce simplă era explicaţia.
În faţa policlinicii mă hotărăsc brusc să sun pediatra la care am înscris copilul. O fi văzut suficiente bube de varicelă ca să mă lămurească şi pe mine...