Mai dă-le pe pustii de politichii

Mda, căci despre asta e vorba. M-am trezit la 4. Dimineaţa, cum ar veni. Şi am dat drumul la apa caldă să curgă. Pentru că, la ora asta, e rece. Pornesc cît de curînd într-o nouă aventură. Mă simt cam ca atunci cînd urma să plec în tabără şi nu mă lua neam somnul şi mă foiam într-un mare fel pînă cînd venea în sfîrşit vreun adult să îmi spună că gata, pot să mă dau jos din pat. Era mereu întuneric încă, mă împiedicam de ultimele lucruşoare de trebuiau vîrîte în rucsac, mîncam pîine unsă cu unt amestecat cu linguriţa pe felia de pîine cu miere şi ceai şi mamaie îşi dezlega rebusul matinal fumînd ca o drăcoaică şi sorbind din cafeaua salvată prompt de pe aragaz înainte să o ia la vale. Nu credeam să mai am emoţii. Am dat examene destule în viaţa mea. Mi-am imaginat că te vaccinezi de la un punct în colo. Aş.

Gata. Mă duc să verific apa şi să mă pornesc spre examen. Dacă poliţistul e cu tichia invers şi se uită urît la mine, promit să fiu cuminte şi să nu am io replici de-ala inteligente care au mereu ca efect chestii nasoale. Pentru mine, desigur.

Vă povestesc cît de curînd cum a decurs tărăşenia.