luni, 21 iunie 2010

Vijelios icscinciu trecea

Aproape opt seara. O ploicică rece, binevenită pe parbrizul încins de drum şi prăfuit. De praf. Un susur plăcut de roţi pe drumul nehîrtopat dinspre Buzău prin sate aşezate de-a dreapta şi de-a stânga asfaltului curgând molcom spre capitală. Un apus pîclos, fără culoare. Peisaj idilic, sfîrşit cu un ce mă-sa, nu mai merge acceleraţia... Nu mai reacţionează nimic. Uite o bretea să ne tragem pe ea. Noroc că nu eram în depăşire. Capota stă deschisă, domnul şef se uită. Se uită. Scoate joja. Ştiu că îi zice aşa, dar nu bag mîna în foc. Scoate un capac. Scoate fum pe nări. E clar. E naşpa. Şeful face miracole cînd e să facă. Dacă nu face, e de nerezolvat nici chiar cu miracolele. Nimic nu mai ţine. Salvarea vine peste o oră jumate. E un logan impunător, mîndria fabricii de la mioveni care porneşte cu scrîşnete şi icnituri cu tot cu icscinciu' nostru argintiu priponit cu-n cablu. La miezul nopţii, cînd pînă şi vrăjitoarele bune sînt negre, în timp ce adunam cu făraşul muştele de prin baie, gazate înainte să plec de-acasă, mi-am jurat să nu mai zic nimic de dacia renault. Sărumîna, conaşilor, super maşină făcurăţi, mulţumesc frumos!

luni, 7 iunie 2010

Enlarge your pension

Uite un spam pe care mi-aş dori mai degrabă să îl primesc. De ce să ne mărim părţi din corp, mai ales noi astea de nici nu avem, care mai cer şi alea de mâncare, când am putea să cerem chestii de bun simţ acum, că guvernul taie şi spânzură şi nu găseşte soluţii. Ete una: enlarge our pensions cu 15%! Ar fi un spam care ar face înconjurul României în 24 de ore cel mult.