marți, 27 octombrie 2009

Ce mişto e să (nu) fi bărbat

Umblă vorba pe mailuri că bărbaţii sînt nişte oameni pur şi simplu mai fericiţi. Vă las mai jos să citiţi. Dar, desigur, nu puteam să nu am o replică... Măcar aşa, de amorul exerciţiului şi al spiritului de tagmă.

PRO BĂRBAŢI
  • Numele tău de familie rămîne neschimbat.
  • Garajul este al tău pe de-a-ntregul.
  • Planurile de nuntă se rezolvă de la sine.
  • Ciocolata este doar o altă gustare.
  • Poţi să devii preşedinte.
  • Niciodată nu poţi să fii gravid.
  • Poţi purta un tricou alb într-un parc acvatic.
  • Poţi să NU porţi nici un tricou într-un parc acvatic.
  • Mecanicii de automobile îţi spun adevărul.
  • Lumea întreagă este toaleta ta. Niciodată nu trebuie să conduci pînă la o altă staţie de benzină ca să cauţi o toaletă deoarece aceasta în care eşti este prea scîrboasă.
  • Nu trebuie să te opreşti să te gîndeşti înspre ce parte trebuie să învîrţi o piuliţă sau un şurub.
  • Acelaşi loc de muncă, salariu mai mare.
  • Ridurile adaugă caracter.
  • Rochia de mireasă - $5000, închirierea unui frac - $100.
  • Oamenii nu se holbează niciodată la pieptul tău atunci cînd vorbeşti cu ei.
  • De la tine se aşteaptă practic să mai scapi ocazional cîte un "sunet" bine armonizat...
  • Pantofii noi nu taie, jenează sau mutilează piciorul.
  • O singură dispoziţie sufletească mereu.
  • Conversaţiile telefonice se termină în exact 30 de secunde.
  • Ştii tot felul de lucruri despre tancuri.
  • O vacanţă de cinci zile necesită o singură valiză.
  • Poţi să-ţi deschizi toate borcanele.
  • Eşti copleşit cu laude pentru cel mai mic act de gîndire.
  • Dacă cineva uită să te invite, el sau ea mai poate încă să rămînă prietenul tău.
  • Lenjeria intimă costă $8.95 trei perechi.
  • Trei perechi de pantofi sunt mai mult decît suficiente.
  • Nu ai aproape niciodată probleme cu cureluşa de pantof în public.
  • Nu eşti capabil să vezi cute pe hainele tale.
  • Totul de pe faţa ta rămîne în culoarea originală.
  • Aceaşi freză ţine ani de zile, poate chiar decade.
  • Trebuie să-ţi razi doar faţa şi gîtul.
  • Te poţi juca cu jucării toată viaţa.
  • Burta de obicei îţi ascunde şoldurile mari.
  • Un portofel şi o pereche de pantofi de o singură culoare pentru toate sezoanele.
  • Poţi purta pantaloni scurţi, indiferent de cum îţi arată picioarele.
  • Poţi să-ţi "faci" unghiile cu un briceag.
  • Ai libera alegere privitor la a-ţi lăsa mustaţă...
  • Poţi să faci cumpărăturile de Crăciun pentru 25 de rude în ziua de 24 decembrie în 25 de minute...

şi replica
PRO FEMEI
  • Nu te afectează nici cît negru sub unghie dacă pierde Steaua
  • Nu trebuie să te baţi cu golanii pe stradă, pentru că se găseşte întotdeauna un sinucigaş gata să îşi dovedească abilităţile de ninja
  • Îţi schimbi numele cînd te căsătoreşti, dar el trebuie să dovedească în fiecare zi în practică abilităţi clare de instalator, dulgher, zidar, zugrav, electrician
  • Nu e nevoie să ştii să schimbi un cauciuc pe ploaie torenţială, apare mereu un mecanic amator gata s-o facă pentru tine
  • Nu ai păr pe burtă, aşa că nu ţi se adună scame în buric
  • Nu cheleşti de cum ai trecut de 35 de ani
  • Poţi să-ţi trimiţi partenerul în miezul unei nopţi de decembrie după căpşuni pentru că TU eşti gravidă
  • Porţi fustă, dar şi pantaloni
  • Nu ai nevoie să te îmbeţi rangă ca să fii în stare să legi 2 fraze complexe care să nu fie despre bere, blonde sau fotbal
  • Chiar dacă nici nu tu înţelegi diferenţa dintre a face sex şi a face dragoste, îţi poţi teroriza toată viaţa partenerul cu asta
  • Poţi să naşti, chestie care te scuteşte de obsesia că eşti o ratată dacă pînă la 40 de ani nu ai ajuns director general sau şef de şantier
  • Mărimea nu contează, dar eşti singura care poate face nazuri pe tema asta
  • Nu treci pe roşu cu maşina dacă vezi o pereche de picioare lungi sau un decolteu generos
  • Te poţi descurca la fel de bine cu o secretară urîtă ca şi cu una căzută din playboy
  • Nu mori de inaniţie dacă îţi pleacă partenerul două săptămîni în delegaţie
  • Îţi poţi cumpăra haine de orice culoare fără să fii acuzată că eşti gay
  • Nu cazi răpusă ca de o boală mortală la primul semn că ai un amărît de guturai
  • Eşti întotdeauna cel mult autorul moral al unei crime, pentru că tu nu ştii să încarci o armă
  • Îţi poţi tapa partenerul de viaţă de bani fără jenă, ba chiar cu aerul că aşa trebuie
  • Îţi poţi lua în vacanţă oricâte valize fără să trebuiască să te gîndeşti cum le cari din maşină în hotel
  • Oamenii se holbează la pieptul tău în timp ce îţi vorbesc, aşa că poţi între timp să le scoţi şi limba fără să se prindă
  • Poţi folosi 90 la sută din şifonierele din casă fără să se nască discuţii despre echitate
  • Nu tu conduci lumea, deci nu e răspunderea ta
  • Eşti în stare să vorbeşti ore în şir după o partidă de amor
  • Habar nu ai şi nici nu te priveşte la ce foloseşte "prostamolul"
  • Nu rişti niciodată să faci pipi pe bombeuri
  • Nu eşti niciodată terorizată că ai putea să nu fi în stare să deschizi un sutien

luni, 19 octombrie 2009

Eu sînt primul bişniţar din România

Peste România se aşternuse revoluţia. Iarna dăduse un răgaz înghesuielii din piaţa Universităţii şi, după şocul schimbării, reintraserăm cu toţii în ceea ce deocamdată bănuiam a fi normal.
Ion Ianoşi scosese o carte nouă, despre care auzisem că ar conţine o propoziţie anume, într-atât de simplă şi atât de armonioasă în sonoritatea ei, încât rîvneam la ea cu o sîrguinţă greu de egalat.
Carmen, prietena mea într-ale suferinţelor literare, coborî din treisutetreişpe cu taşca plină cu casete trase la a ţâşpea mână. Abia acum, când mă pot delecta cu claritatea mp3-ului am capacitatea reală de a aprecia la adevărata valoare foşnetul acela parazit care se suprapunea peste Mama, do you think they’ll drop the bomb...?, Mama, do you think they’ll like my song?... acoperind pe alocuri mesajul, vocalistul şi chitara solo. Destinaţia era clară. Librăria Eminescu fusese înfiinţată anume pentru noi, cele două liceene care furau cărţi de la biblioteca şcolii, după care îşi făceau procese de conştiinţă, deşi niciodată nu asistaserăm la vreun elev nenorocit pe viaţă pe motiv că din raft lipsea cartea de-o luaserăm noi mânate de un apetit nu atât spre furat, cât spre beletristică. Cartea lui Ianoşi era însă prea mult pentru ce ascundeau buzunarele noastre. Dăduserăm câte doi lei pe cartelele de metrou, cumpăraserăm pătrunse de istoria trăiată pe viu lumânări şi le aprinseserăm în pasaj la Universitate pentru eroii căzuţi în Relvoluţie. Aşa că, în buzunar, cei doi galbeni rămaşi trebuiau agitaţi bine ca să mai zornăie.
Casieriţa ne-a zâmbit, dar nu a ezitat nici o secundă înainte să ne dea lovitura de graţie. Am ieşit călcând ca prin vată peste treapta librăriei. De fapt, ce poate fi mai neplăcut decât să fii deprimat şi afară să te întâmpine mândrul soare, lucios ca un ban de nu-l ai. Pare că nici măcar mama natură nu-ţi pătrunde drama.
Ne-am ostoit oasele pe-o bordură şi ne-am pus pe scormonit după mărunţiş prin fundul rucsacului. În afară de un caiet cu toate versurile din The Wall copiate de mâna răbdurie a lui Carmen, mormanul de casete şi vreo două cărţi vechi, citite şi răscitite, nu mai era decât o napolitană cu înveliş auriu cu albastru, adusă de mama din Irak. La vremea aia să ai o napolitană pe care să nu scrie „Eugenia”, să fie trasă în ciocolată adevărată şi să fie vizibil din Străinezia era ca şi când te-ai duce astăzi la grădiniţă cu elicopterul. Ne-am ridicat semihotărâte, semiîmpinse de la spate de setea de cultură şi ne-am postat cu napolitana pe centrul trotuarului pândind muşteriii.
Am vândut-o primei femei cu copil de mână pe doi lei de ne lipseau să luăm cele două exemplare din Ianoşi ca să fugim acasă şi să căutăm propoziţia aia, anume, într-atât de simplă şi atât de armonioasă în sonoritatea ei: „Marea e mare”. Mare era însă şi grădina Domnului în perioada aia, numai dacă te gândeşti că puteai să vinzi o napolitană ca să-ţi iei o carte. Pe care, apoi, să o devorezi până la următorii zori de ziuă, când adormeai fără să îţi treacă nici o secundă prin gând că tocmai ai dat tonul unor ani lungi şi coloraţi de bişniţă în cel mai pur stil românesc postrevoluţionar.