Vanghelie face mai mult

Exact. Nici măcar nu o să intru în amănunte. Vă zic doar atît: primarul sectorului cinci, da da, ăla cu almanahe, care este, s-a hotărît să facă o mamă de curăţenie de toamnă. Aşa, şi? Nu asta ne doream cu toţii? O mînă forte, un om care să îşi suflece mînecile şi să răstoarne o dată pentru totdeauna senzaţia de greaţă şi lehamite? Problema e că nu ştie cînd să se oprească. Mai exact unde. Posed una bucată garaj în sectorul 4, limitrof, ce-i drept, cu cinciul, şi acum 3 zile primesc de la domnul Vanghelie o somaţie prin care eram obligată ca în maximum 48 de ore să-mi dărîm garajul, dacă nu vreau s-o facă el. Stai să ne înţelegem, domnu primar, alo? Păi, domne, terminaşi treaba la tine în sector de trecuşi la a lui Piedone? Sau aveţi o înţelegere, aşa, ca între partide, să mai daţi o mînă de ajutor?


Între timp, aşteptînd eu să vedem dacă băieţii de la primărie au înţeles cum stă treaba cu graniţele sectorului lor pe care nu au reuşit să le delimiteze, dorm în casă cu şase cauciucuri de maşină, o bicicletă, două canistre, patru saci de haine de iarnă, o bormaşină, un generator de curent şi alte mici nimicuri. Deci, domnu primar de la sectorul cinci, nu vorbeşti mata cu domnu primar de la sectorul patru să vă hotărîţi care pe unde dărîmă să ştiu şi eu dacă duc îndărăt măcar cauciucurile? Şi dacă, totuşi, nu vă puteţi abţine să intraţi pe tarlaua vecină, nu îmi daţi şi mie autorizaţie să-mi fac balcon? Pun pariu că dacă veneam la cinci să cer hîrtie de balcon vă prindeaţi imediat că stăm în patru...

Fishy

Am făcut ce-am făcut şi ne-am potcovit cu una bucată acvariu şi 11 peştişori la cererea mezinului familiei cu ocazia celor 6 anişori traşi pe răboj. Dacă iniţial mi-a venit să îmi iau cîmpii la ideea de a avea o chestie umblătoare şi inexpresivă, că nu degeaba se zice "ochi de peşte", după ce i-am văzut sloboziţi în acvariu mi-am schimbat radical părerea despre înotătoare.

Pe scurt, aseară am zăcut mai bine de juma de ceas pe-o rînă în faţa acvariului exclamînd mai rău ca fiu-miu chestii de-alea fără sens, de genul "ai văzu ce a făcut ăla?", "ia uite, ăsta e obsesiv, se tot duce prin spatele plantei şi pe urmă ţuşti în sus şi jos printre bule!", "ăia galbeni sînt cam golani... vezi?" şi tot aşa, din ce în ce mai lăţită. O singură chestie mi-a lipsit. Telecomanda. Au fost nişte faze care meritau derulate şi privite din nou.

Făcători de limbă

Că plozii sunt o sursă de cuvinte neimaginabile pentru adulţi, am constatat cu toţii. Mai ales cei care au acasă o mostră care a depăşit doi-trei ani, cu alte cuvinte, care a devenit articulată. Ştefan e în plin avânt muncitoresc într-ale limbii noastre, de unde deduc că vîrsta între 5 şi 7 ani e cea mai fructuoasă. Păcat că nu ştiu să şi scrie destul de cursiv, că literatura mondială ar arăta astăzi cu totul altfel.


În decurs de două zile, progenitura a scos următoarele două invenţii din mîneca de la pijamaua lingvistică:

1. Silviu ple
2. Speriecioară

Ca adult sau dacă nu eşti vreo Nina Cassian cu limba ei şpargă, mie îmi pare destul de greu să mai îmbunătăţeşti fondul uzual de cuvinte. Aşa că, poate, zic - nu dau cu parul, că dacă am da din cînd în cînd în mintea copiilor, am fi niţeluş mai bogaţi.

Tomnatice

 

Trecu solia cerului
                     pe coasă
lingînd din dîra dealului
                     lucioasă.
Atît de blînd crescuse Venus
                     şi frumoasă
peste acoperişul negru
                     de pe casă,
încît din toamna coborînd
                     duioasă
făcurăm galbene veşminte
                     de mătasă.