sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Bum, bam, tî-cît-tîc, puf, jdoing

Din vorbă-n vorbă, aseară am ajuns la un curs de tobe africane. Da, de-alea de le ţii fie atîrnate de tine, fie între genunchi. Mi-era că nu nimeresc sala în care se petrecea acţiunea, undeva la etajul patru al teatrului Ţăndărică. Ei aş... Se auzea de la parter tărăboiul. Şansele să ratezi locul erau, practic, nule.

Urcam scările şi mi se părea că e mult zgomot pentru nimic. Mă gîndeam că am amînat cu două ore toate treburile de seară, care implică mîncare, spălat, raşchetat dinţii, linişte înainte de somn. Odată ce am pus mîna pe o tobiţă însă, a început distracţia. Terapie prin ritm, nu alta. E drept că mie de fapt îmi place să-mi folosesc vocea. Nu am visat niciodată să devin baterist într-o trupă rock şi legătura mea cea mai strînsă cu secţia ritmică a fost că am ascultat o vreme "Basul şi cu toba mre". Dar e cool. Şi e fără miză. Nu trebuie să îţi propui nimic. Nici să fii cel mai bun, nici să te gîndeşti prea mult la ce faci şi nici la ce o să îţi folosească.

Aşa că, e chiar mai cool decît să mergi la sală după ce pleci de la muncă în speranţa că te mai lasă durerile de şale şi mai dai două grame jos. În plus, nu transpiri. Şi e mai cool decît să te duci la psiholog, pentru că acolo trebuie să vorbeşti, or eu asta fac aproape toată ziua.

Aici doar ciuleşti urechile şi dai din mîini sperînd să nu fi chiar alăturea rău cu ritmul. Dacă ai niţică ureche muzicală, în esenţă, te prinzi destul de repede. Iar dacă nu te prinzi, nu îţi dă nimeni cu rigla la palmă. Între bucăţile repetate se comunică în limba cea mai la îndemînă: zîmbetul. Oamenii nu sînt încrîncenaţi, iar la final, ai ocazia să îţi repeţi engleza pentru că cei mai mulţi dintre cei de acolo nu sînt români. Poţi privi chipuri de la scandinavul perfect până la africanul perfect. Profesorii, ca să le zic aşa, sînt trei negri, nu mititei, ci normali şi extrem de buni la tropăit cu deştele, palmele, muchia mîinii pe tobe. E clar că nu ajungi ca ei decît dacă îţi schimbi sîngele, dar nici nu se aşteaptă nimeni de la tine să ajungi la virtuozitate. Faci cît ştii, tropăi din deşte cît poţi.

Ştefan a dat şi el din lăbuţe cum a putut, alături de un alt plod, de vreo opt ani, blond-blond, care îşi încerca şi el măsura. Adevărul este că pentru Ştefan mă gîndesc că e o lecţie foarte bună, nu atît de ritm, cît de decenţă. Pentru că nu ştiu de ce, dar încă o dată constat, oarecum cu tristeţe: este românul amuzant, dar nu e nici pe departe atît de firesc politicos ca alte naţii. 

Aştept pozele pe care le-a făcut unul dintre profesori şi vi le arăt şi vouă mintenaş.

PS: Mă opresc din scris. Nu de alta, dar am mîinile cam blege după ce le-am altoit ieri cu toba.

9 comentarii:

vanessa spunea...

Experienta interesanta!
Cred ca e ceva frumos. Ca o terapie.
Am avut si eu ocazia odata sa ating acest instrument traditional si aproape ca nu mai ma puteam opri.
Frumos!

vasilissa spunea...

@vanessa. sa stii ca a fost placut. dai din labute acolo ca prostanacul si pleci acasa linistit. :) poti sa vii cu pitik. e in fiecare vineri de la sase jumate la opt seara.

Alina spunea...

Ce misto! As veni si eu, dupa licenta, dar pana una-alta, sa bagam doua randuri despre asta si-n revista, pai nu? :)

vasilissa spunea...

@alina... hehehe, tocmai am pregatit in textul de saptamina viitoare trei vorbulite. deci, gind la gind cu bucurie !!!

Alina spunea...

:)) excelent! Tocmai sunai la Tandarica sa ii intreb mai multe - cat costa, cine-s oamenii astia care predau etc. Cica "Nu stiu, doamna, ca nu au nicio treaba cu Tandarica, doar au inchiriat sala, veniti pe aici si vorbiti cu ei" :)) "Pai daca au inchiriat, n-or fi lasat si ei macar un numar de telefon? Ca pe site nu am gasit nimic legat de curs". Urlet in receptor: "Auzi, negrii aia au lasat vreun numar de telefon?!?.... N-au lasat, doamna, si singurul care stie ceva de ei e baiatul de la poarta, dar e singur pe poarta, nu poate sa plece" :)))) Ah, ce-mi mai place!

vasilissa spunea...

hehehe, alina, draga, intr-adevar, portarul e la curent cu toate alea. de fapt, io am observat chestia asta de mult. sa te fereasca sfintu ca pe drum spre director sa te intilnesti cu portarul sau cu femeia de serviciu. s-au dus in ma-sa planurile tale... in fine, ce alte amanunte poftesti? io nu am scris decit doua vorbe in text, daca vrei sa scrii pe larg, iti dau nr de telefon si toate alealaltele de iti sint necesare. :)

Alina spunea...

Am rezolvat pana la urma, sar'na :) Si la mine - tot doua-trei vorbe.

andreea spunea...

zi-mi si mie te rog cat costa...pt ca eu am fost la evenimentul de la lume buna uned au fost ei invitati si mi a placut tare si s vrea sa ma mai duc.ms:)

vasilissa spunea...

30 de lei, in fiecare vineri de la 18,00 seara. spor la batut