Pierdut personaj. Găsitorului nici o recompensă.

Odată cu împuşcarea odiosului şi sinistrei sale soţii, am mai pierdut pe cineva. Hai, faceţi un şpagat elegant cu mintea şi încercaţi să dibuiţi personajul de care ne-am folosit aproape juma de secol, după care l-am aruncat la gunoiul istoriei fără milă. Era pe vremea cînd încă se mai remaiau ciorapii, iar pentru o bomboană cubaneză am fi fost în stare să ne vindem ţara. 

Sărăcăcios, întotdeauna betegit de vremi, încercat în cozi infernale la care îşi lăsa sacoşa de dinainte de a da zorile, şef pe banane coapte în foi de Scînteia pe şifonier şi dispus la acte sinucigaşe pentru o mînă de mandarine, un pumn de gume turbo sau ciocolăţele chinezeşti al căror nume nu îl putea nimeni pronunţa. Nevăzut. Cuminte. Răbduriu. Auster. Dar mereu la timp.

Spuneţi cinstit, chiar nu vă e dor niciodată de Moş Gerilă?

Moşul sună întotdeauna de două ori

Să ştiţi că spiritul sărbătorilor e lucru mare. Cînd te ia de te învăluie, odată te pleoşteşti. Devii, aşa, cum să vă spun, mai blînduţ la porniri şi mai degrabă vărsătoriu de lacrimi. Dacă nu te nimereşte, spiritul, zic, e şi mai nasol. Uite aşa am păţit io acum. Nu le simţesc neam. Dar am motive. Nu e doar că sînt dilie, cum punctează prietenii de cîte ori au ocazia. Şi au. Păi să vă zic.

Unu, că toate tre să înceapă de undeva: jocul cu cristale care trebuiau să vie de la Moş Online din Piteşti cu nuş' ce curierat rapid de mai bine de patru zile, canci să vie, e înzăpezit şi am inima cît un purice degerat. Cum îi zic io lu Fane, mă, tu ai fost cuminte, destul de cuminte să primeşti jocu', da' Moşul ăsta e un tîmpit. Pur şi simplu l-a luat iarna pe nepregătite...

Doi. În casă nu e loc să te aşezi să-ţi bei tutunul de jeg. Da' asta e rezolvabilă. Aştept azi ajutoare specializate nu numai în rîcîirea podelelor de s-ajungi să îţi rînjească oareşce chineji din pardoseală, ci şi în redarea peisajului de iarnă prin jamurile acoperite cu ceva ce cred că se cheamă pe nedrept mizerie. În fond, sînt mai groase aşa, ţiu de cald.

Trei. Am găsit Moş. Sărumîna, Moşule! Dar n-are ţol festiv, roşu cu scufie şi barbă. Şi e musai să nu vie în blugi şi tricou cu Che Guevarra sau, şi mai rău, Doamne feri, cu pleata de roacăr desfăcută festiv pe umeri că am pus-o de mămăligă şi parcă nu e momentul să îi explic lu' Fane că, în fond, e numai o idee preconcepută de copiraităru' ăla enervant de la Coca-Cola care i-a făcut Moşului uniformă, ca şi cînd nu era suficient că are sireacu de cărat miliarde de cadouri pe tot globul.

Dar, de fapt, să v-o zic p'a dreaptă: trezitul la şase dimineaţa în fiecare zi ucide Crăciunul. Restul sînt, să zicem, rezolvabile. Sau nu?

Să vă mai spun că habar n-am să fac sarmale?