Dragă Elena Udrea, dă-te din calea legii

Ştiţi teoriile alea conform cărora primarii diverselor orăşele, comune, sate sînt doar nişte provinciali amărîţi, nepregătiţi în ale fondurilor europene şi a căror unică perspectivă se încheie la primul cazan cu ţuică de prune?

Realitatea e că printre ei, se mai găseşte cîte unul de ştie legea, are şi oaresce proiecte de viitor civic, şi-a suflecat mînecile odată cu consătenii lui şi se trezeşte că legea se aplică după o formulă năucitoare.

Umblă pe net o scrisoare a reprezentanţilor oraşului Vişeu de sus care dovedeşte încă o dată cît de nepregătiţi sînt încă românii să dezlege misterele legislative a căror decodificare o cunosc doar mai-marii care privesc cu superioritatea dată de poziţia fotoliilor ministeriale spre muritorii de rînd din mai ponositele scaune cu trei picioare ale primăriilor.

Mai jos, există o scrisorică trimisă marei blonde, Elena Udrea, care mă îndoiesc că, după ce va fi citit, va lăsa niţel andrelele jos ca să judece la rece situaţia. Pînă ună-alta, nu ne rămîne decît să ne facem repejor valizele şi să mergem să vizităm Vişeu de Sus cît încă mai e destinaţie turistică.  

Doamnei Ministru Elena Udrea,

In vederea atestarii orasului Viseu de Sus ca statiune turistica de interes local, Institutul National de Cercetare – Dezvoltare in Turism (INCDT – Bucuresti) verificand modul in care sunt indeplinite criteriile de atestare in conformitate cu H.G. nr. 852/2008, la cererea si pe banii primariei orasului, a intocmit si finalizat in aprilie 2009 „Studiul de fundamentare pentru atestarea orasului Viseu de Sus ca statiune turistica de interes local” .
Acest studiu a fost inaintat Ministerului Turismului, pentru a fi promovat si supus dezbaterii in sedinta de guvern.
Aflam cu indignare ca ministrul turismului a hotarat in ultimul moment retragerea hotararii privind atestarea orasului Viseu de Sus ca statiune turistica de interes local. Motivatia a fost ca ar urma sa se schimbe criteriile de declarare a zonelor si statiunilor turistice care vor fi cuprinse in viitoarea lege a turismului.
In acest context ne punem intrebarea fireasca – de ce o documentatie bine intocmita care a primit toate avizele pana a ajunge la ministerul care are ca principala sarcina sa promoveze si sa sprijine turismului si care indeplineste toate conditiile legale in vigoare in conformitate cu H.G. nr.852/2008 nu este suspusa aprobarii Guvernului pe motiv ca se asteapta o noua lege.
Noi stim ca hotararile se emit pe baza legilor in vigoare la data solicitarii si nu se asteapta sa apara altele. Asa este normal intr-un stat de drept. De altfel pentru orasul nostru singura alternativa de dezvoltare social-economica durabila a zonei, este dezvoltarea turismului. Acest dar natural specific al zonei nu este luat in considerare decat de interese obscure strict personale ale unor persoane care distrug natura. Oricum principalele noastre proiecte prezente si viitoare se indreapta spre dezvoltarea turistica a zonei.
In prezent se deruleaza proiectul „Dezvoltarea infrastructurii turistice „Poiana Novat” , proiect cuprins si aprobat prin H.G. nr.1424/noiembrie 2007 prin care se aproba programul multianual „Asistenta tehnica pentru sprijinirea autoritatilor publice locale”, finantate prin P O R 2007-2013, aflandu-ne la pozitia 123 din anexa hotararii care cuprinde Lista proiectelor de investitii propuse in cadrul Axei 5.2 P O R in cadrul Agentiei de dezvoltare regionala -NV.
Fata de cele de mai sus, in numele locuitorilor orasului Viseu de Sus, a Consiliului local, cerem ferm ca documentatia sa fie supusa spre aprobare Guvernului in conformitate cu legislatia in vigoare pentru a nu fi zadarnicite eforturile noastre depuse de-a lungul unei perioade lungi de timp.
Asteptam un raspuns urgent ca sa stim cum actionam in continuare pentru a nu fi opriti in singura noastra oportunitate de dezvoltare economica a orasului.

Săpunul care salvează căsniciile

Da, exact, s-a inventat săpunul care salvează căsniciile: săpunul cu aromă de bere.

Nu vă aruncaţi să mă gratulaţi cu un respectuos „huo”. E numai vina voastră dacă nu vedeţi beneficiile. Să presupunem că un domn căsătorit îi dă telefon nevesti-si pe la un nouă seara şi îi zice: „Dragă, întîrzii, ies la o bere cu băieţii, vine şi şefu... Nu dragă, fără neveste, doar noi, băieţii...”

Sigur că berea cu băieţii e blondă, alcohol free şi înregistrată sub o marcă obscură de genul Mimi, Fifi, Pitzi, Mitzi...

Înainte de a porni spre casă, omul, pentru că el, de fapt, îşi iubeşte nevasta şi nici prin cap nu i-ar trece să o rănească, se poate dezbăra de mirosul firesc după o zi de muncă şi de... muncă folosind săpunul ce-i va conferi acea fină, dar atât de masculină, aromă de bere.

Acum serios, ce nevastă normală la cap şi-ar imagina că damful ăla de bodegă de ultimă speţă vine de la o aventură pe-nserat în care nu a fost implicat nici măcar un gram de hamei în stare lichidă? Şi-n fond, ce? Era mai bine să fi venit beat acasă?

Cine nu are un meteorolog să-şi cumpere

Dacă am fi în anul 1769, într-un cătun francez, chiar astăzi s-ar naşte Napoleon Bonaparte, strateg care avea să fie numit pe plaiurile noastre Bunăparte, în minunata tradiţie dâmboviţeană de a mici mărimile şi de a ura numai de bine caprelor vecinilor.

240 de ani se fac, aşadar, azi de la naşterea unuia dintre cei mai mari militari ai lumii, care nu a pierdut nici un război, bătălie, cafteală, chelfăneală în faţa altor armate mai multe şi mai cornute.

Până aici, chapeau bas, cum ar zice tot francezul. I-au venit de hac însă condiţiile meteo.

După ce la Waterloo tunurile lui Bonaparte au dat semne clare că nu le convine umezeala şi nici mocirla formată din cauza ploilor cu bulbuci de cu o zi înainte, încercându-şi norocul încă o dată, în Rusia, de data aceasta, Napoleon s-a lăsat prins în capcana iernii ruseşti, câzând lamentabil cu tot cu trupe şi onoruri nu sub copitele cailor de stepă, ci sub sabia crivăţului.

Istoricii consemnează cu amabilitate acest pasaj şi oareşce respect nemeritat, dar eu sunt convinsă că lui Napoleon, de fapt, i-a venit de hac curentul format între uşile deschise ale unei Moscove pustiite la care probabil că a căscat gura a mirare cam îndelung pentru un strateg betegit în diverse lupte.

Nu sînt Ileana Cosînzeana

De ce şi cum şi ce ascunde id-ul de pe net al fiecăruia dintre noi sînt întrebări la care, dacă răspunzi, poţi afla lucruri nebănuite despre purtătorul respectivului. Fie că indică umor, cinism, fie că e vorba de autoironie, fie că se crede cine ştie ce luptător stargate.

Io am id-ul de-l ştiţi. Vasilissa. Şi pentru că am prieteni rusofili care ştiu ei ce ştiu, unul din ei mi-a sărit în cap cu o delicată întrebare de genul "da' ce, mă, te crezi frumoasă?"

Ca să pricepeţi de unde o asemenea bănuială, ruşii au şi ei feţii lor frumoşi şi ilenele lor cosînzene. Doar că la ei, Ilenele sînt Vasilisse. Ei, bine, dragilor, pentru toţi cei care m-au bănuit de vreun narcisism întîrziat, ţin să menţionez acilea, mai jos, printr-un filmuleţ de geniu, că numele de mi-l port cu drag pe net precum o floare la butoniera şorţului de bucătărie internetică provine de la personajul feminin din desenul animat pe care merită să-l vedeţi. Nu mă puteam numi Nikodim, ca pe celălalt personaj, nu de alta, dar îmi place apartenenţa la sexul dat. Iar restul de personaje sînt din regnul animal cu care nu am mare lucru de împărţit.