Dacă am fi în anul 1769, într-un cătun francez, chiar astăzi s-ar naşte Napoleon Bonaparte, strateg care avea să fie numit pe plaiurile noastre Bunăparte, în minunata tradiţie dâmboviţeană de a mici mărimile şi de a ura numai de bine caprelor vecinilor.
240 de ani se fac, aşadar, azi de la naşterea unuia dintre cei mai mari militari ai lumii, care nu a pierdut nici un război, bătălie, cafteală, chelfăneală în faţa altor armate mai multe şi mai cornute.
Până aici, chapeau bas, cum ar zice tot francezul. I-au venit de hac însă condiţiile meteo.
După ce la Waterloo tunurile lui Bonaparte au dat semne clare că nu le convine umezeala şi nici mocirla formată din cauza ploilor cu bulbuci de cu o zi înainte, încercându-şi norocul încă o dată, în Rusia, de data aceasta, Napoleon s-a lăsat prins în capcana iernii ruseşti, câzând lamentabil cu tot cu trupe şi onoruri nu sub copitele cailor de stepă, ci sub sabia crivăţului.
Istoricii consemnează cu amabilitate acest pasaj şi oareşce respect nemeritat, dar eu sunt convinsă că lui Napoleon, de fapt, i-a venit de hac curentul format între uşile deschise ale unei Moscove pustiite la care probabil că a căscat gura a mirare cam îndelung pentru un strateg betegit în diverse lupte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu