Cotidianul, mai exact Nistorescu, s-a achitat de promisiunea de a aduce adăugiri la cazul Romoşan. Acum avem tot ce ne trebuie să tragem concluziile: dosarul CNSAS, declaraţiile celui în cauză, declaraţia unuia dintre cei pe care Romoşan i-a ciripit, povestea fugii peste graniţă, şi chiar şi declaraţia ofiţerului de la Securitate care s-a ocupat de Romoşan.
Nu ştiu alţii cum sunt, dar după părerea mea asta e cu adevărat o formulă de a face presă, cu alte cuvinte de a lăsa lucrurile să vorbească de la sine prin goarna tuturor celor implicaţi. Acum ştim că Romoşan a semnat declaraţii, dar ştim şi de ce, şi care erau circumstanţele şi cît de grav au fost afectaţi cei vizaţi în dările de seamă.
Sigur că în acest fel nu mai există zvîcul bombastic al unui subiect tranşat pe masa de măcelărie pentru care fineţea gestului aferent tăieturii chirurgicale în secţiunea lucrurilor pare-se că devine inutilă şi chiar păguboasă. Pentru că e mai puţin interesant să relativizezi decît să pui cruce unei poveşti.
Cazul ăsta este interesant, pentru mine, dintr-o singură pricină. Cei de azi şi de ieri şi, mai ales cei doar de azi, au ocazia de a înţelege şi postura de victimă a celor care ajungeau călăi. Cu sau fără voie.
2 comentarii:
Eu nu inteleg de unde si pina unde atita inversunare din partea unei tinere care nu a cunoscut nimic din epoca de aur, de ce acum a aparut dosarul asta care se vehiculeaza de atita vreme si de ce el a fost ales tinta spre care a tras domnisoara ziarista. Care este mobilul acestei actiuni? Eu am trait vremurirle acelea si stiu ca eram pusi in situatia de a face sau nu compromisuri. Tinara ziarista a intrat in posesia unor documente cu ajutorul cuiva, cineva a vrut sa cada capete si probabil ca nu Romosan era cel vizat, dspre el doar cei initiati in poezie probabil ca stiau. Nu-mi place Nistorescu, dar nici aceasta ziarista. Ar fi puut sa se ocupe de un subiect mai arzator, ca de pilda cel al politicienilor ce se afla in parlament si care in mod sigur au colaborat cu securitatea, dar au avut grija, la putere fiind, sa-si stearga urmele. Imi pare nespus de rau ca raposatul Ticu Dumitrescu, Dumnezeu sa-l odihneasca, nu a fost lasat sa faca el treaba asta, sa scoata la lumina pe toti cei care realmente au facut rau unor oameni, au lasat copii orfani sau femei vaduve sau, si mai rau, au golit sufletle celor pe care i-au chinuit.
nina, se pare că nu vom apuca noi să vedem cine dintre cei de la putere sunt cu adevărat demni de pus la zid. şi toate, parcă, ni se trag de la faptul că ne-am grăbit să-i împuşcăm pe odiosul şi pe sinistra care ar fi putut povesti multe despre mulţi care ţin acum frâiele ţării.
Trimiteți un comentariu