marți, 12 august 2008

Poveste cu blană şi coadă

Final de săptămînă,
Sau cum te paşte o oboseală şi mai mare.

Ca şi cînd plimbarea prin mega/super/hiper marketuri nu e un chin suficient, ajung duminica seară acasă, uşor turbată de cap, cu praf pe deştele de la picioare şi chiaună de bing-bangurile de răsună din trei în cinci minute în megafoane şi care anunţă un copil pierdut, un tătic rătăcit pe la vreun raft care şi-a luat şi portofelul cu el, o tante care a rămas să caşte ochii la vreun iaurt care să îi dezlege maţele... Okay.

Surprize..., surprize,
Sau cum eşti gata să îţi părăseşti forţat domiciliul.
Mă apuc să astruc care pe unde îi e rostul de prin sacoşe. Mă aplec candid sub chiuveta din baie să pun cîteva sticle salvatoare în lupta împotriva jegului şi... de sub picioare îmi ţîşneşte un dolofan de şobolan cu fundul cît sarmaua şi tîrîndu-şi coada cu vîrful îndreptat spre gresie. Să mă caţăr pe closet? Dacă mă caţăr şi individul păros intră prin dormitor, plec de-acasă, jur, cu săptămînile. Am zis! Îmi arunc inspirat un ochi după coada domniei sale şobolăneşti şi-l zăresc cotind duios spre debara. Apuc telefonul mobil, mă rog frumos la divinitate ca bărbată-miu să nu fie în vreo lungă conversaţie cu altcineva. „Lasă apa minerală! Avem un şobolan!”. Tranc.

Closetul,
Sau cum ideile fixe nu te apără de şobolani

Buuun. Acu ce fac? Îmi amintesc de cocoţatul pe closet. De fapt, dacă mă cocoţ pe closet ce am rezolvat? De unde ideea asta că şobolanii nu se cocoaţă, fie şi pe closet. Şi dacă, din nebăgare de seamă, împieliţatul o porneşte din debara într-o lungă preumblare prin cotloanele din casă, cum naiba îl mai scot? Mă proţăpesc aşadar în hol şi mă pun pe bătut ritmuri latine cu talpa sandalei în gresie. Aha, inteligentă mişcare, odiosului i-e frică să iasă. Să stea acolo! Să vină odată bărbată-miu!

Reuşitele măturoiului.
Sau de ce trebuie să baţi zidarii care îţi vin la lucru

Vine... pornim să construim o cazemată. Terminăm cazemata, terminăm şi şobolanul. Întîi psihic, apoi fizic, cu ajutorul unui măturoi care, mi s-a explicat ulterior, a fost atacat mişeleşte de colţii şobolăneşti. Aruncăm şobolan plus una bucată mătură pe care nu aş mai fi suportat-o sprijinită de vreun colţ de bucătărie. La doişpe noaptea, cu o găleată şi-o mistrie, făceam ce ar fi trebuit să facă nenea ăla cu salopetă şi zîmbet feciorelnic cînd a venit de ne-a spart faianţa de sub cadă. Adorm, visez jivine, metode inteligente de stîrpire a respectivelor, sentimentul eroic că se poate cîştiga lupta împotriva naturii etc. etc.

Ziua bună se cunoaşte...
Sau nu

Dimineaţă o pornesc din casă crezînd că am încheiat un capitol pe cît de glorios, pe atît de greţos. Cobor pasivă spre metrou şi fac un salt negîndit în stînga. Pe ciment, vînzătorul ambulant de jucărele lăsase un şobolan de cauciuc moale în mijlocul drumului de acces spre gura de metrou, probabil din plictis şi întru satisfacerea unui studiu din care să reiasă cîte muieri urlă, ţipă şi caută un closet pe care să se caţere în cazul unei întîlniri neaşteptate cu o rozătoare.

4 comentarii:

Anonim spunea...

Foarte interesant subiectul, mai ales ca nu de mult cautam si eu pe google pe cineva care se ocupa de deratizare... De pe balcon ma uit in curtea vecina, si vad cum se zbenguie fericiti vreo 3-4 sobolani, mici si draguti cu ochi jucausi...

vasilissa spunea...

@anonim. 3-4? pai sint deja o familie... mai face sa le strici rostul?

vanessa spunea...

Pentru deratizarea locurilor unde se instaleaza aceste vietuitoare nu cunosc nici eu, dar am o vecina care se lupta la propriu pentru apararea drepturilor acestora. A fost o adevarata isterie la ultimul nivel al blocului cand acest animal ce traieste pe langa si in casa omului, era sa fie linsat cu acelasi tip de "arma" respectiv coada de matura. "Noroc" cu vecina protectoare care urla si lovea cu picioarele si mainile pe unde apuca pentru apararea sobolanului.Si a invins! A plecat speriat Nu stiu unde, era grabit, iar vecina fericita ca mai salvase un suflet curat.

vasilissa spunea...

@vanessa. Probabil ca intr-o viata anterioara vecina vasnica aparatoare de sobolani a fost vreo regina ucisa cu soricioaica infipta in sarlota de dimineata... ma lasa nervii.