miercuri, 26 noiembrie 2008

Vişinata de amurg - fila 3

Ce să facem cu tata? Începuse să doarmă afară, în faţa casei, pe prispă. Toamna venise, dăduse şi prima brumă. Bătrîn nebun şi fără minte. Unde să-l duci? Şi cum să-l faci pe ditai generalul să asculte de două fete care-i călcau pragul doar cu forţa şi numai peste vară. Nu spusese niciodată, dar şi eu, şi Melania ştiam că să fi avut un băiat, altfel ar fi stat lucrurile. Doctor în sat nu ajungea decît o dată pe săptămînă. Îi dăduse nişte hapuri pentru tusea de care nu mai scăpa, îl bătuse prieteneşte pe umăr, dar de la un civil un general nu acceptă asemenea gesturi, aşa că nici că îi trecuse prin minte să le ia. Lucurile se complicau, iar eu aveam examene. Iar Melania răspundea la telefon cu „da” sau „nu” şi nu ştiam niciodată în ce ape se scaldă. Iar apoi venea dimineaţa şi uitam.

8 comentarii:

Anonim spunea...

Daca-l omori si pe tac-tu, chem politia!!

Anonim spunea...

donle, mor ei oamenii, daramite personajele. zau asa! =))

Anonim spunea...

Domne, hotarat lucru, se-ntampla chestii... Vreau si eu sa postez un comentariu (ca un cititor fidel ce ma pretind a fi) si ce sa vezi: ce litere crezi ca mi-au aparut acu sa le scriu in dreptunghiul "introduceti caracterele pe care le vedeti in imaginea de mai sus". Aud? Iti spun eu, ca n-ai de unde sa stii: BERNA!! E?

Anonim spunea...

asa, si? care-i poanta?

Anonim spunea...

@cititor fidel: pai despre Elvetia nu prea auzi decit lucruri rele, nu prea se pling de criza economica, tin in conturi banii celor mai bogati oameni de pe lume, e cam curat, elvetienii nu prea simt nevoia sa emigreze... de-astea. da' sa stii ca nici eu nu am prins poanta :D

vasilissa spunea...

tristan, nu fi rau, tre sa fie si o poanta, chiar daca nu patrundem noi... mi-am cam spart si eu creierii incercind sa ma gindesc daca stiu pe cineva sa locuiasca in Berna. nope... nu e asta, tre sa fie altceva. ia uite cum se tese de usor o intriga!

Anonim spunea...

Dragilor, berna mai inseamna si altceva decat orasul elvetian: este drapelul national coborat pe jumatate, in semn de doliu. Eu la asta m-am gandit cand am vazut cuvantul. Of, diacritica mamei ei de viata, cum naste ea confuzii...

vasilissa spunea...

aaaah, donle, cita dreptate ai! ete ca la asta nu ma duse capul! jos palaria, asadar