vineri, 16 ianuarie 2009

Sus paharul fiecare, ete criza că nu doare....

V-am zis io că pe român nu-l afectează nici măcar criza mondială? Io o ţin pe-a mea, să fie la ei acolo, acilea... câtă vreme ai un pahar de muştar plin ochi cu rachiu, treaba merge. Bă, da merge, nu se-ncurcă. Unii îi zic haz de necaz, dar, în fond, hai că optimismul n-a omorât pe nimeni... A, ba da, pe Napoleon şi încă nişte unii... Dar, ce, noi sîntem Napoleon?


Ah, şi ca să fiu cuşer, vă zic şi de unde mi se trag asemenea vorbe de duh, iaca, am găsit la domnul Comănescu pe blog, asta.

2 comentarii:

vanessa spunea...

In primul rand vreau sa subliniez ca am vazut clipul si mi-a placut ce am vazut. E realizat extraordinar si ...REAL. Referitor la "hazul de necaz" specific, probabil, numai natiei noastre, incerc sa dau filmul inapoi (atat cat imi permit) si constatat ca asta ca exista de la daci incoace. Pe vreme priveghiului dacic lumea se imbata, radea si se distra, ceea ce uneori se mai pastreaza si azi. Legenda spune ca dacii aveau o credinta cum ca cel care trecea in alta lume, trecea intr-o lume mai buna si asta pentru noi, vii, era un motiv de bucurie. Dar asta e doar o legenda! Poate o fi existat de atunci HAZUL de necaz.
Trecand peste secole rapid, cu convingerea ca au mai existat astfel de exemple certe, pe vremea impuscatului, un astfel de clip, dar live (pastrand proportiile) era Gradina Boema. Acolo lunar te bateai la casa de bilete sau dadeai un KENT doamnei de la casa de bilete, puneai mana de ele,pe bilete, te prezetai frumos imbracat la spectacol si in doua ore plecai de acolo sifonat si transpirat de atata ras. Si se radea pe bune, nu pe banda! In acele 2 ore uitai ca copilul tau a facut meditatii la romana la lumanare, uitai ca te-ai dus sa iei parizer si ai gasit doar creveti, uitai ca te duci acasa in frig, doar erai incalzit de la portia de ras si pentru ca te distrai pe seama acestor nedreptati si umilinte. Poate ca asta e punctul forte al acestei natii, doar ASTA. Eu nu i-as spune optimism, eu i-as spune incostienta, complacere, lasitate. E mai greu sa iei atitudine, sa stai, sa vii cu argumente. E mult mai usor sa razi de ceea ce ti se intampla. Problema acestei natii, care intradevar ma pune pe ganduri, este ca romanul bea rachiu, rade, danseaza se bucura de necazurile lui si cand nu mai poate rade (vine si momentul asta) ia furca si da in cap. Pana atunci....numai de bine!

vasilissa spunea...

măi să fie... din păcate, aşa se întîmplă cu leneşii, hazdenecajii. e normal să ţi se suie alcoolul la cap şi într-o bună zi, de-atîta veselie, să scoţi toporul de la cingătoare. în fond, nu aşa se termină beţiile?