sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Blestemul alegerilor fără candidaţi

Departe de mine gîndul de a influenţa alegerea cuiva. De altfel, nici nu am trufia de a crede că aş putea. Dar, într-un fel, trebuie ca fiecare din noi să îşi formeze, după cum îl taie capul, o preferinţă. M-am săturat să îl aleg pe unul numai ca să nu iasă altul.

Am văzut aseară un Antonescu despre care nici nu aveam idee că există. Inteligent, cu replică, fără prea mari farafastîcuri în discurs şi gata sa atace. Uman, cînd a dat replica la ultima întrebare, pusă de moderator, o lămurie profundă cu sine însuşi mai mult decît cu naţiunea care mi-a arătat că un om care a trăit o dramă reală e capabil şi de introspecţie.

Nu prea face mare lucru un preşedinte într-o ţară. De fapt, cea mai mare şmecherie este că numeşte premierul. În rest, se presupune că trebuie să fie capabil să meargă cu fruntea sus şi să stea drept într-o conversaţie cu celelalte naţiuni fără să ne fie ruşine. Pînă ieri, aveam de gînd să îmi anulez votul pentru că mi se părea că nu are nici o şansă, iar ceilalţi doi îmi repugnă aproape organic. Din motive diferite, dar care nu mai au relevanţă.

Am privit în timpul discuţiilor oamenii care stăteau în spatele fiecăruia dintre candidaţi. Oamenii care se presupune că sînt cei cu care viitorul preşedinte va face ceva în această ţară.

La Geoană am zărit aceiaşi oameni despre care ştiu că singurul interes este să-şi mai tragă un comision.

La Băse, am văzut oameni ca Elena Băsescu, fătuca fără succesuri personale, care a primit de la tăticu', în loc de obişnuitul ponei pentru fetiţele cuminţi, un loc călduţ în Parlamentul European. Nu am zărit-o pe Nuţi, chestie care m-a pus pe gînduri mai mult decît dacă o vedeam.

La Antonescu l-am zărit, dincolo de oricine altcineva, pe un om pe care îl stimez pînă în vîrful unghiilor. Neagu Djuvara. Şi asta, cel puţin mie, îmi spune ceva.

4 comentarii:

prietenul oamenilor spunea...

Da, cam asa e. Nici eu nu stiam daca sa ma duc la vot. Am zis sa fac totusi un efort in primul tur. Daca raman Ochila si Prostila in turul 2, asta e, nu ma mai duc, sa iasa cino o fi. Dar macar incerc acum. Despre Antonescu... ce sa spun, probabil ca in spatele lui o sa joace tontoroiul conu Dinu si inca vreo 10 Fenechii, Rusiani si alte jivine, da unde nu joaca? Ca om insa il cunosc bine, macar ca mi-a fost profesor la Colegiul Dobrogean Spiru Haret si am mancat istorie pe paine (dupa ce mancase si el, ca doar ajunsese prin 78 olimpic national la istorie). Ma motiveaza insa cateva lucruri. Cel mai important este ca deja a anuntat ca nu doreste decat un mandat, ceea ce mi se pare de bun simt. Pe de alta parte ii cunosc foarte bine familia, iar tatal meu a fost legat, intr-un fel, de toate evenimentele importante din viata lui, inclusiv de moartea tatalui sau a fratelui ( :)) intelegi tu ce vreau sa zic). Unde mai pui ca a copilarit in aceleasi locuri ca si mine, si in mod sigur o astfel de persoana nu va fi niciodata xenofoba, indiferent cat de neagra ar fi pasarica care il agaseaza :). Peste toate insa conteaza faptul ca a trait deja niste drame personale care cu siguranta nu il vor lasa sa trateze cu superficialitate ceea ce li se intampla celor din jur. Cel putin asa cred. In rest, sa il lasam pe tatuca Stalin sa numere voturile...:)

vasilissa spunea...

prietene, excelent punctat!

vanessa spunea...

Nu stiu cum naiba s-a intamplat sau mai bine zis, ce-i trebuie poporului asta sa i se intample sa nu fie nevoit in cativa ani sa-si ia furca si sa-si faca dreptate singur, asa cum a facut-o de nenumarate ori.Am ocazia sa intalnesc zeci de oameni zilnic,din tara si Capitala. De la toti am auzit aceeasi parare ca si a ta. Si...? Astia sa fim toti 20%?
Mie mi s-au parut mult mai multi.
Dar, cica asa e democratia. Majoritatea alege! Eu imi aduc aminte cand imi spunea bunica mea ca tot ce e mult, nu e bun!
Traiasca majoritatea!
Mie sincer, imi vine sa emigrez.

vasilissa spunea...

vanessa, exact asta e si punctul meu de vedere. Din doua una, ori sintem un popor de oligofreni si atunci asta e, ori sintem furati si nu votul este o mascarada mai ceva decit pe vremea lui ceausescu cind era macar pe fata. este prima data in viata mea cind ma gindesc serios sa emigrez si cind nu mai cred ca se poate schimba ceva.