Umorul englezesc cu depuneri pe plămîni

Rick e un inginer.

Să ştiţi că, prin alte ţări, să fii inginer e mai demn decît ne-am învăţat noi pe acilea tuşind praf comunist. De altfel, nici nu cred că există prea multe naţii care să aibă bancuri cu ingineri. Câte naţii au, ce fel de bancuri cu ingineri şi care sînt alea nu ştiu. Ar fi interesantă o statistică. 

Dacă vreţi statistici, revenim la englezul stabilit pe meleagurile noastre să vedeţi cît rahat înghiţim zilnic. Nu de ăla politic, de-ăstălalt, chimic, de genul praf, dioxid de carbon, plumb şi alte bunătăţi. Băiatul ăsta oricum face în fiecare săptămînă cîte un calcul englezesc, aşa că nu vă veţi plictisi dacă îl vizitaţi din cînd în cînd.

Rămâine totuşi o întrebare, ce anume îl face să rămînă aici, cînd în satele de tipul Midsomer e în mod limpede mult mai curat ce înghite..., chiar şi din punct de vedere politic. Mă gîndesc aşa: fie suportă ce înghite pentru vreo frumuseţe autohtonă, fie l-a pedepsit regina şi l-a trimis la şmotru prin veceurile din lumea a treia, fie e masochist şi atunci nu mai are scăpare...