Weather Boy

Bună seara, doamnelor şi domnilor. Sînt Ştefan Aprodu şi-am venit... ăăă, am venit..., (oftat sincer) să vă spun vremea. Mîine o să fiu (e pluralul, în caz că vi se pare nepotrivit) nori întunecaţi. Aşa că nu uitaţi (brusc certăreţ) să vă luaţi umbrela! Dar mai multe amănunte aflaţi de la colegul meu, Daniel Osmanovici. Final glorios.

Pentru cei care nu au aflat încă pentru că nu le-am dat mii de smsuri şi mmsuri şi ymssnguri online şi offline, fane a fost ieri prezentator meteo, de ziua copilului la Realitatea TV. Promit, pentru cei care nu au mai avut nervi să stea să vadă toate jurnalele zilei că voi face rost de o înregistrare. La care eu sigur o să mă uit de cincizeci de ori. O sută...?

Dar să ştiţi că omuleţul a avut o primă zi de lucru grea. A început-o prin a se agita că-şi va uita punga cu pantofii negri, de costum, în tramvai. Nu s-a despărţit de ea. Apoi a alergat să-şi cumpere cravată. Papionul nu părea o idee bună pentru apariţia în jurnalul de ştiri. Nu vă puteţi imagina ce înseamnă să cumperi o crăvăţică de copil în Bucureşti. Nu există decît în locuri pe care numai cunoscătorii le ştiu, eu nu sînt cunoscător. Şi unde găseşti ai tot felul de amintiri legate de cravatele lu' tataie. Următoarea escapadă a fost în hala Realităţii, unde e o veşnică şi aproape paroxistică gălăgie. Mîncase de prînz. Nu dormise de prînz... Aşa că am dat bice textelor ca să mă pot rupe din balamuc să îl astruc în vreun spaţiu cît de cît suportabil unde să tragă un pui de somn înainte de a se face superstar. Superstarul a dormit, deci, preţ de un ceas şi jumătate în clubul de la Ziua. Acolo sînt canapele roşii şi negre, e aerisit şi oamenii nu fac gălăgie. Odată ce a făcut ochi, am pornit îndărăt în celălalt capăt al Casei Presei. S-a îmbrăcat în costum, am adăugat cravata. Un strat de pudră să nu lucească. Freză cu fîs-fîs în care am intervenit în forţă pentru a elimina cărarea de pe-o parte.

Şi, dacă vreţi să ştiţi un secret: Superstarul nu avea şosete în pantofi. :) Pentru că pe mama superstarului nu a dus-o capul că şosetele sînt flauşate şi, deci, prea groase să îi încapă în pantofi.

Opt Martie în doi

La cererea telespectatorilor, revin cu un scurt post pe blog. Cică ar fi ziua femeii. Aşa, nitam-nisam, bărbaţii tre să o ia din loc cu portofelul la subraţ şi pungi ecologice pe străzi, unde-or vedea cu ochii. Şi să nu se întoarcă pînă n-or da de cel mai frumos trandafir roşu pe care să-l aducă nevestei, iubitei, amantei acasă. Trandafirul roşu va înmuima inima nevestei, iubitei, amantei, care va face o ciorbă de zile mari, o friptură nearsă, şi un sex torid lîngă ţevile caloriferului, în timp ce ciorba va da în foc iar friptura va căpăta miros de foc de tabără. A doua zi, reveniţi la sentimente austere, în timp ce ea va întreba dacă el încă o mai respectă, el îşi va scotoci instinctiv buzunarele de la nădragi pentru un mărunţiş de-o cartelă de metrou şi-şi va da palme numărînd cîte muieri îl aşteaptă la birou zîmbind galeş. Opt martie, deci, o zi în care fericiţi sînt doar becherii şi şomerii.
Sună cinic... Bine, revenim şi o pornim invers:

La cererea telespectatorilor, revin cu un scurt post pe blog. E ziua femeii. A picat duminică, deci e şi luni. Aşa, nitam-nisam, pe el, EL adică, îl apucă un fior. E de dragoste. Porneşte năuc pe străzi, ambetat de iubire şi aproape că nu se poate hotări care dintre flori este mai frumoasă pentru soţia, iubita lui (amanta nu are ce căuta în povestea noastră). Trandafirul roşu înmoaie inima simţitoare a soţiei, iubitei. Urmează o zi şi-o noapte de amor. Fără ciorbă. Fără friptură. A doua zi, după ce-şi sărută soţia, iubita, în timp ce aceasta doarme, el se repede la prima florărie şi cumpără un braţ de frezii pentru toate acele frumoase făpturi cu care împarte zilnic minimum opt ore şi care vor roşi suprinse de asemenea faptă romantică din partea colegului. Opt martie, deci, o zi în care fericiţi sînt doar cei îndrăgostiţi şi tineri.