joi, 3 iulie 2008

Povestiţi propria Românie

Dragii mei,

Vă propun un exerciţiu de implicare socială şi emoţională în această lume în care fiecare îşi trăieşte propriile experienţe, frustrări, revolte, condimentate cu un vîrf de lehamite. 
"Here's Romania" este o temă de gîndire pentru fiecare dintre noi. Aştept istoriile voastre şi promit un premiu de consolare celei mai reuşite dintre ele!

Aşadar, scrieţi băieţi orice, numai scrieţi!

14 comentarii:

prietenul oamenilor spunea...

România mea este și aia de pe plaja Corbu, la sfârșitul săptămânii trecute. Aproape de Constanta, o plajă aproape pustie. Loc virginal cu accente de început de viol -faza pupături/pipăieli. Mai pe romăneste, un loc încă sălbatic, dar cu 2 pensiuni în construcție care își vor deschide cu dragoste mesele către turisti cât de curand. În rest oameni. Baștinași, dar și din alte zone, mai ales bucureșteni care au fugit cu mașinile firmei. 2 nopți la cort nu e o sacrificiu prea mare nici pentru cei mai pretențioși. Noapte de sâmbată spre duminică e găgăgie. Spre dimineață se aud glasuri zglobii de bețivi de ambe sexe care încearcă să monteze în apropiere niște corturi și e posibil ca ploaia să îi mai fi trezit puțin. Adorm iar. Pe la 6 dimineața se aude un claxon care face eforturi să repete obsedant aceleași tonuri la intervale de 4-5 secunde. Claxonul nu obosește, el poate. La fel și mâna care acționează vajnic dispozitivul la primele ore ale dimineții. În fine, nu mai rezist. Deschid cortul, și încă odată realizez de ce Chivas Regal e mai scump. Pt ca e mai vechi, evident. A, si mai tare. Ma uit spre masina care tiuie cam la 70 m de unde suntem. Un Matiz. Un om ce pare a fi femeie iese din apă (sau o femeie ce pare a fi om?!) si râde, îndreptandu-se către corturile de langă Matiz. Îi fac semne, îi fluier ca după taxi să înțeleagă că sunt oameni care dorm și să oprească micul gigant să mai sune. Pentru o clipă mi s-a parut că a scrutat o privire inteligentă. M-am înșelat. Mașina sună în continuare. Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane...îmi vin în minte versurile lui Gyr și ma ridic si eu. Plin de nervi. Nervi curați, "pentru de dimineață". Mă duc la ei. Sunt 2 corturi mari, 2 mașini și vreo 6 persoane. Mă uit spre Matiz. La volan: teroristul. Bestia neîmblânzită are vreo 5 ani și se amuză și acum claxonând prelung. Mă uit la cea care parea a fi mama lui (mama lui...). E senină, mănâncă niște semințe. De floare. Mai sunt si alți oameni maturi (oare?!). Zic: Păi măi oameni buni, nu ați văzut că v-am făcut și semn, am fluierat, chiar nu vă dați seama că sunt oameni care vor să doarmă la ora asta. E o chestie de bun simț, nu? Ce ar fi să începem și noi să claxonăm? Pe fețele lor se citește stupoare, nu au înțeles nimic. Mă uit la numerele de la mașini, sunt de Tulcea. Păi și eu sunt cam tot de acolo, ar trebui să mă înțeleagă. Mai fac un efort: Mai sunteți și din Tulcea, zic eu, cu un aer de reproș regional. E aceeși tăcere tâmpă și zgomot de semințe sparte. Tot de floare. Într-un final "mămica" zice timid...Păi ce să facem? Să luați copilul de lângă claxon! În sfârșit copilului i se cere să se oprească, lucru care s-a și întâmplat. Simplu, ușor, fără palme peste ceafă. Era nevoie doar ca cineva să aibe un dram de bunsimț. Inutil să vă mai zic că peste vreo 8 ore când au plecat de pe plajă, au avut grijă întâi să claxoneze bine, asta așa, ca să se vadă ăl care e mai tare în claxoane...

vasilissa spunea...

prietene, am crezut ca imi ies ochii de ris! inteleg ca te-ai odihnit, nu gluma, in minivacanta de weekend...

iulian spunea...

Si cand e termenu limita pentru depus capodopera? Ca poate intru si io in joc, numai ca-mi trebe cateva timp ca mi-am iesit din mana.

vasilissa spunea...

am lasat la latitudinea voastra. desigur, ideea e sa nu ne prinda revelionul cu mouseul atipit in pumn. so, pe cai, voinicii mei! aveti timp, aveti cu siguranta povesti despre plaiurile mioritice, doar nitica asezare va mai trebuie.

james crissilv spunea...

o seara minunata iti doresc.
o sa incerc sa ma conformez.

vasilissa spunea...

@ james crissilv te astept cu drag. abia astept sa vad si romania ta!

aievea spunea...

Pe undeva pe langa mare, drumeag uitat de vreme, sudul tarii. Am ales traseul de intoarcere catre Bucuresti de dragul locurilor simple.
Pe stanga in zare o caruta pe sensul opus. Un barbat mergea alaturi de cal si la un moment dat incepe sa care pumni- dar pumni!- calului. Opresc, tipul se opreste si el cu greu din mareata lui activitate. Intreb (si eu inocenta, duuh!!): "De ce il lovesti?". Raspunde nervos ca i-a dat calul cu coada in fata si i-a intrat in ochi.. Raman interzisa! Si pentru asta dai ca animalul in cal??
In caruta, mama individului, ma cearta. Ca de ce ma bag, ca e animalul lor si ca fac ce vor cu el.. Ca lasa ca ii stie ea pe astia de la Bucuresti, probabil toti figuranti si cu masina, ce ne pasa noua?.. (Nu?!)
Interzisa pentru a doua oara..
Eu nu prea ma uit la televizor, cineva mai inteligent m-a ajutat sa depasesc impulsul de a butona telecomanda. Dar ocazional mai scap cate un ochi si, nu stiu cum, nimeresc tocmai la stiri. Asa am vazut unul din reportajele cu caii batuti si apoi omorati; dar nu credeam sa vad asa ceva cu ochii mei.
Am plecat umilita si neputincioasa. Umilita pentru ca traiesc alaturi de asemenea oameni. Neputincioasa, nu mai are rost sa explic. Si nici o lacrima de-a mea nu putea trezi omenia lor.
Se spune ca omul sfinteste locul. Tara asta e tare frumoasa, dar a inceput sa-mi fie frica sa descopar prea multe despre locuitorii ei. Si asta a fost doar un exemplu...
Stiu ca Romania nu este povestea asta si e trist ca asta a fost primul lucru la care m-am gandit acum.

Sunt curioasa, de ce exercitiul asta? Care este povestea ta?

vasilissa spunea...

@ aievea.
da, intr-adevar trist. nici macar nu mai avem haz incercind sa ne gasim scuze smecheresti.

povestea mea? povestea mea sintem toti cei care urmariti de blestemul nesimtirii incercam sa scapam cu viata si cu obrazul mai curat din toate intimplarile care ne inunda inca de la iesirea din casa.

ideea a pornit de la cartea lui ormsby. romania lui. romania noastra.

miki triki spunea...

Plaja "La valuri", Galati, Romanica. Sfarsit de luna iunie...

"La valuri" este de fapt o zona cu 2 bazine imense, o plaja cu nisip si multe terase, pe malul Dunarii.

Era acum vreo 2 ani, abia imi dadusem licenta asa ca am decis sa ma duc la plaja impreuna cu prietena&comp sa ne relaxam putin la soare.

Soarele nu era de mult pe cer (ora 9... poate 10), iar activitatea de la terase incepuse (aparura niscaiva clienti).

Se stia ca apa rece e oprita in anumite zone in ziua respectiva datorita unor lucrari.
Una din zone includea si "La valuri".

Cum stateam noi intinsi la soare vedem la un moment dat miscarea de dute-vino a unei barmanite de la o terasa din apropiere... Avea un pet infect in mana cu care cara apa din Dunare la bar. Apa din Dunare nu e cea mai curata apa, iar la mal... e chiar infecta (gunoaiele plutesc printre crengile de salcie care ating apa).

Am inceput sa discutam destul de indignati intre noi si sa urmarim activitatea barmanitei respective care incepuse sa fie ajutata de o colega... la spalatul paharelor (cu apa proaspat adusa).

La un moment dat un prieten a intrebat-o ce face cu apa respectiva... Nu a primit raspuns, ci doar o privire... vinovata...

Nu a mai carat apa cat am fost pe acolo, dar ziua de abia incepuse..., iar noua ni se facuse sete... asa ca... am plecat... :))

miki triki spunea...

Povestea unei foste colege de serviciu (acum e plecata... din tara... definitiv)

Se petrecea in Bucuresti, anul trecut, pe linia lui 41 (cu care ea circula zilnic).

Dimineata, in drum spre servici, era aglomeratia de pe lume (ca de altfel in fiecare dimineata in 41).

Un barbat in varsta (undeva intre 40 si 50 de ani, dupa descrierea colegei), imbracat in salopeta, se impingea insistent in ea.
Fiind aglomeratie nu l-a bagat in seama (crezand ca la randul lui este impins).

La un moment dat vede fata consternata a unei femei asa ca se uita si ea in directia respectiva... si-l vede pe tipul de langa cu mana in salopeta, miscandu-se frenetic si cu o privire caracteristica pe fata...

In afara de faptul ca a fost socata toata ziua... a zis ca nu mai vine in Romania decat in vizita si... s-a tinut de cuvant.

vasilissa spunea...

@ miki
hehehe, ambele povestiri mi se par tipic romanesti. din pacate, in povestirea doi, a prietenei plecate definitiv, omuletul cu salopeta si cu activitati manuale trebuia sa fi purtat deja un caietel pe care sa fie trecuta si medicatia. :) multumesc de trecere !

vasilissa spunea...

dragii mei, incheiem asteptarea. au participat la descrierea Romaniei noastre:

1. prietenul omului cu povestea despre Corbu

2. aievea despre cum bataia e rupta din rai

3. miki triki despre furtunile din paharele de la "valuri" si despre un nene ocupat cu lucruri manuale in tramvaiul 41.

Consider acest exercitiu incheiat si saptamina viitoare anunt premiantul cu coronita. :)

Alina spunea...

La categoria "Repetenti, dar ambitiosi", vin si eu la sfarsitul sesiunii cu niste treburi vazute si auzite la doua inmormantari.

1.In Bellu, convoiul merge incet si, cum altfel, trist. Haine negre, flori, discutii in soapta. La o intersectie dintre doua alei, un gropar la bustul gol, usor transpirat si sprijinindu-se mioritic intr-o lopata, urla catre alt gropar, aflat mai la distanta: "Laaasa, baaa, mortu', ca poa' sa mai astepte cinci minute!".

2. Tot in Bellu, cateva minute mai tarziu, in capela. Se depun coroanele, se aprind lumanarile, incepe slujba. Brusc, printre cuvintele preotului se aude TARE o sonerie de mobil. Ca si cum asta n-ar fi fost destul de penibil, dupa doua secunde imi dau seama ce melodie avea enoriasul la telefon: "It's the final countdown". :)

3. O alta inmormantare. Sicriul e adus la groapa, langa groapa - mormanul de pamant. In varful gramezii se urca un gropar care priveste spectacolul de la inaltime. Toti cei care erau imediat in spatele lui nu mai vad in fata ochilor decat tricoul pe care-l poarta - "Activia - Esti plin de viata!".

anca spunea...

si io, repede, pe ultima suta, cu una care nu poate sa ramana nespusa:

bucuresti, cartier colentina, strada doamna ghica, ora 19:30.
o mare de masini se revarsa lin, tot mai lin, lin de tot, dinspre multinationalele piperei spre betoanele targului. soferi suparati foc, injuraturi, claxoane, din astea, d'ale traficului. de pe o straduta laterala, un sofer disperat pare ca se straduieste de-o viata sa gaseasca o bresa prin care sa se strecoare in sirul de masini mai sus mentionat. mi se face mila de el si ii dau voie.gresit! soferul din spate se revolta si claxoneaza amenintator. mai trece un sfert de ora, mai inaintam vreo douazeci de metri. o alta masina, iesita de data asta dintr-o parcare, prinde un moment prielnic si se strecoara in sir,in fata mea. de data asta e prea de tot! soferul din spatele meu nu mai suporta. iese din rand furibund, reuseste sa schimbe banda, ajunge in dreptul meu, deschide geamul si, desfigurat de indignare si manie, racneste spre mine:"faaaa, suge-mi-ai .... de dobitoaca! cine esti, faaa? fata lu' omu' bun?" sirul se misca lin inca vreun metru. scos din minti, soferul ramane pe loc, fluturand pumnul spre mine: "esti fata lu' omu' bun, faaaa? pai du-te, fa, la tacto in rai!"