sâmbătă, 25 aprilie 2009

Ne-am cutremurat, ei, şi ce dacă

Asta a fost reacţia oficialului de la centrul ăla important şi ocupat cu studierea activităţii din vintrele plăcilor noastre seismice. Nu-i bai, chiar aşa. Şi ce dacă...
Dintr-o discuţie pe mess (o să vedeţi de ce e important amănuntul) a reieşit un fapt cît se poate de interesant:

deşi telefoanele au murit în faţa avalanşei de întrebări rămase în guşă între neamuri în căutare de confort psihic, INTERNETUL a rămas în picioare.
Nu a avut absolut nici o secundă în care să se simtă afectat. Rece, eteric, de bază, a fost singura manieră de comunicare între oamenii care s-au nimerit să fie cablaţi imediat după cutremur.



Sincer, eu una am simţit un fior de groază cînd scaunul de bucătărie de sub mine a început să danseze de capul lui şi cînd laptopul a început să-şi clănţăne încheieturile. Asta şi pentru că eram singură cuc în casă şi cu o vagă amintire a greu de descrisului cutremur din şapteşapte.

Dar mai e ceva interesant. Cutremurele, ca orice altă calamitate, îţi aduc pe lista de priorităţi oamenii ăia care contează de-adevăratelea în viaţa ta. În asemenea momente, lista aceea se rescrie într-o secundă, iar unii din noi chiar au surprize constatînd ce nume apar sau dispar din ce credeau iniţial.

În ceea ce mă priveşte, cutremurul ăsta mi-a sărăcit lista de-un om.

PS: ce e cu scara aia Mercalli? Care a fost scopul pentru care televiziunile au simţit nevoia să ne ofere o ştire pe care probabil că numai iniţiaţii o pot pătrunde. Ce s-a întîmplat cu Richter, mai-pe-nţelesul nostru detaliu de care să ne agăţăm luni la muncă cînd om povesti? E ca şi cînd m-ar inunda vecinii şi aş povesti că apa avea 24 de inci. Noroc cu convertoarele online... Deci, online. Iar vine salvarea din eter, fără nino-nino, fără lumini aprinse şi cu cîteva mii de citiri la ştirea cu cutremurul pe hotnews şi pe realitatea. Nu aş putea şti dacă sînt aceiaşi. Dacă n-ar fi, atunci depăşesc cu brio la această oră (nouă şi jumătate), 15 mii. Interesant, nici prin minte nu mi-ar fi dat că pot să comunic cu atîta lume după un cutremur...

4 comentarii:

vanessa spunea...

Sincer nu am avut timp sa realizez. Am simtit o leganare usoara a canapelei pe care stateam impreuna cu fiimea, HAMAS. Ea fiind langa mine si nerealizand ce sa intampla am tratat problema cu aceeasi inocenta copilareasca, recunosc, indusa si montata.Nici pe domnul "Si ce-i cu asta" nu am avut cum sa-l urmaresc pentru televizorul meu sta numai pe JETIX. Asa ca am simtit noua zgaltiala ca un copil care nu prea stie si nici nu vrea sa fale cine este Richter sau var-sau Mercalli. M-a speriat mai mult posibilitatea producerii unor replici, dar avand un inger/terorist langa mine cred ca am si forta si curaj si putina incostienta de a trece cu bine peste crampele pamantului.

vasilissa spunea...

vanessa, cînd ai pe cineva pe care trebuie să ocroteşti, devii mai puternic dintr-o dată. mai raţional, mai pregătit, mai tare şi asta e bine, pentru că se vede treaba că sîntem capabili de lucruri cel puţin interesante cînd vine vorba să dăm dovadă de putere. vă pup pe amîndoua!

Cristian 210 spunea...

Copy/Paste de pe https://twitter.com/210online
...adica exact ce am scris acolo shea:

"@semnrau Ce inseamna daca prietena mea tocmai mi'a spus ca daca am fi facut sex cand a fost cutremurul, nu l'am fi simtit? :)) :: Be happy!"

Eh?!


PS: Asta ca sa nu cumva sa crezi ca nu te mai citesc L! Pup! Pe toti 3! ;)



>:)

vasilissa spunea...

mai, domnule 210, înseamnă că practic avea dreptate. teoretic, cine ştie ce naiba ieşea şi..., fie vorba între noi, oricum eşti de vină. Se ştie... :)