joi, 4 iunie 2009

Instantaneu [aproape] de pe lumea cealaltă

Ieri am făcut curat într-un sertar dintr-acela în care îndeşi lucruri pe care nici nu te înduri să le arunci, dar nici nu mai ştii la ce ţi-ar folosi. Iar varietatea oricum te descumpăneşte. Nu pot fi puse pe căprării, nu au sens decât luate separat, iar amintirile legate de fiecare seamănă cu poveştile pe care te pregăteşti inconştient să le transmiţi nepoţilor la un moment dat, la gura unei sobe imaginare, care va rămîne, cel mai probabil, aşa.

Printre sutele de chiţibuşuri, am găsit o fotografie. Alb-negru. Cu rubedenii, aşa cum numai în pozele alb-negru mai găseşti. Dintr-un trecut semi-incert.

Poza e făcută în casa unei mătuşi dinspre bunică.

Sunt şase oameni care stau la o masă festivă, într-o casă veche, de undeva de pe Popa Nan. În fundal este o vitrină de cristal, cu bibelouri, pahare, ceşti şi alte brizbrizuri. Din hol se zăreşte o jumătate de cap de cerb, pe sub care îmi amintesc că mi-era o frică din aia, babană, de copil, să trec şi un tablou cu flori în ulei, cu ramă suflată în auriu.

De la stînga la dreapta e
sora mare a maică-mi,
bărba-su,
bunică-mea,
sora mare a bunicii.

În picioare în spate,
bărbatul surorii bunică-mii
şi un bărbat necunoscut, tot în vîrstă, cu mustăţi răsucite.

Nu e vorba că te impresionează cîte un moment trecut de mult, prins pe o peliculă poroasă, cu margini ondulate. Ci felul în care aparatul a surprins altceva.

Ordinea în care toţi aceşti oameni, mai puţin sora maică-mii, prima din stînga, au murit. Au murit exact în ordinea inversă a felului în care sînt aşezaţi. Şi ceva în mine a vibrat adînc şi de neînţeles.

3 comentarii:

Călin spunea...

O, Doamne, cum le întortochează viata... Dacă n-ar fi cutremurător, ar fi un excelent început de carte

vasilissa spunea...

calin, vrei sa spun ce e si mai cutremurator? ieri, dupa ce am postat, am plecat la munca. in autobuz m-am intilnit cu matusa cu pricina. singura ramasa in viata dintre cei din poza. Nu m-am intilnit absolut niciodata din intimplare cu ea. Si nu o mai vazusem de peste un an...

vasilissa spunea...

a, calin, asta ca sa trecem si la aspectul amuzant al vietii. un prieten, dupa ce a citit postul, imi zice, plusind, desigur pe ideea de vag-sinistru. "Stii ce era misto? Ca dupa ce te-ai intilnit cu ea in autobuz, sa afli ca de fapt murise de un an"... =))