luni, 31 august 2009

Fishy




Am făcut ce-am făcut şi ne-am potcovit cu una bucată acvariu şi 11 peştişori la cererea mezinului familiei cu ocazia celor 6 anişori traşi pe răboj. Dacă iniţial mi-a venit să îmi iau cîmpii la ideea de a avea o chestie umblătoare şi inexpresivă, că nu degeaba se zice "ochi de peşte", după ce i-am văzut sloboziţi în acvariu mi-am schimbat radical părerea despre înotătoare.

Pe scurt, aseară am zăcut mai bine de juma de ceas pe-o rînă în faţa acvariului exclamînd mai rău ca fiu-miu chestii de-alea fără sens, de genul "ai văzu ce a făcut ăla?", "ia uite, ăsta e obsesiv, se tot duce prin spatele plantei şi pe urmă ţuşti în sus şi jos printre bule!", "ăia galbeni sînt cam golani... vezi?" şi tot aşa, din ce în ce mai lăţită. O singură chestie mi-a lipsit. Telecomanda. Au fost nişte faze care meritau derulate şi privite din nou.

7 comentarii:

vanesaa spunea...

D'aia e bine sa multumim in fiecare zi si ora Celui de Sus ca avem copii. Ei ne determina sa ne "prostim" - zicem noi. De fapt, asa ar trebui sa fim in fiecare zi.
Sa privim in jurul nostru cu ochii lor. Stiu ca multi folosesc cliseul asta, dar acum imi dau seama ca este ceva cat se poate de adevarat.

Nataşa spunea...

Hihi, foarte tare faza!

Asta imi aduce aminte de faptul ca m-a trimis Tudor la magazinul de animalute de langa noi sa vaz un pestisor cum n-am mai vazut in viata mea. Intr-adevar, era spectaculos. Zdrentaros, dar elegant si infumurat. M-am benoclat si m-am tot benoclat... si-am mai dat o raita si pe la serpi, si pe alti pesti fel de fel, si tot la zdrentaros m-am intors. Si iar m-am tot benoclat la fentele pe care le facea, la stilurile lui de inot si la cum se unduia pe dupa copaci si pietroaie si tot asa. Pana mi-am dat seama ca in spatele meu zornaiau niste chei. Patroneasa, imbracata boboc, ma astepta in usa. Terminase toata treaba si voia uama sa inchiza sandramaua, dar nu putea de mine. Nu stiu cat statuse asa sa m-astepte sama trezesc din extaz, dar cand m-am strecurat pe langa ea si am salutat-o sovaielnic de noapte buna, m-a privit totusi cu intelegere. Dupa cateva zile, Zdrentarosul isi gasise casuta.

P.S. Nu cumva e la mezinul? :) Apropo, sa-ti traiasca sanatos si norocos!

vasilissa spunea...

@vanessa, ar fi excelent, dar nu ştiu cum naiba, că exact cînd mă înveselesc mai tare, vine întreţinera...

vasilissa spunea...

at dora, mă, nu ştiu sigur dacă fascinantu' e la noi. nu de alta, dar ai noştri sînt toţi ieşiţi din comun, nu că sînt ai noştri... dar, îţi zic, mîine poimîine, îi văd la oxford. sau măcar la proteve...

Călin spunea...

Mai rău e la partea cu curătatul acvariului, dar te las să te bucuri de priveliste, deocamdată.
PS Mă paste si pe mine faza cu acvariul...

vasilissa spunea...

caline, nu ca ma dau mare, dar exista solutii :). adica solutii de curatat apa plus pestisori sanitari. mi-a zis mie un nene specialist in pestisori si acvarii ca cica nici nu tre sa le-o schimbi pe toata, ci numai partial, adica nu e dracu asa de negru. mai rau e cind pleci din bucuresti si ridici tot neamul la atac sa vie zilnic sa dea graunte la pesti. :D

Călin spunea...

Ăsta e optimism. Că doar n-o să reziste acvariul în casă până la următorul concediu. Glumesc.