sâmbătă, 22 august 2009

Tomnatice

 

Trecu solia cerului
                     pe coasă
lingînd din dîra dealului
                     lucioasă.
Atît de blînd crescuse Venus
                     şi frumoasă
peste acoperişul negru
                     de pe casă,
încît din toamna coborînd
                     duioasă
făcurăm galbene veşminte
                     de mătasă.

2 comentarii:

vanessa spunea...

Atat de succint, atat de profund si atat de frumos!
As fi vrut sa-ti raspund tot in versuri, dar se pare ca nu mai pot.
Te invidiez.
Continua asa! Am uitat de toti nervii provocati de elena udrea.

vasilissa spunea...

hihi, nu e rau daca uitasi de nervii provocati de elena udrea. traiasca poezia! :)