duminică, 3 august 2008

Cînd nu mirosim florile prin geam

Sînt mereu lucruri, amintiri, oameni la care renunţi. Trec prin viaţa ta, tu printr-a lor. Te mişti, te schimbi, se schimbă şi ei. Mergi mai departe, un pas, încă un pas. Şi abia după ce ai rămas tu singur cu o linie subţire de orizont prins pe glezne afli cine a rămas cu tine şi cine nu. Fiecare început are în el şi o moarte mică. Dar şi un nou născut. Şi nu la fiecare pas găseşti o piedică. Dar dacă priveşti îndărăt cu ochii minţii şi înainte cu ochii deschişi, te simţi, măcar o vreme, întreg. Şi cînd eşti întreg, nici trecutul, nici viitorul nu contează. Ci numai clipa aceea de binecuvîntare în care de undeva din adîncul fiinţei tale cugetătoare ţîşneşte gîndul că nici nu pierzi, nici nu cîştigi. Ci doar trăieşti.

20 de comentarii:

Ionouka spunea...

Doamne cit de adevarat e ce spui tu aici... cred ca ai surprins in 7 randuri tot ce incerc eu sa inte;eg despre viata de vreo 20 de ani. I miss you!

Anonim spunea...

dear ionouka dear, pentru voi am scris rindurile astea, pentru cei citiva care conteaza. don't miss me, nu am plecat nicaieri.

Anonim spunea...

Cand citeam articolul concomitent, ascultam "Comoara" - Celelalte Cuvinte si artistii aceia voiau intr-o mare masura sa spuna cam acelasi lucru descris de tine, dar prin alte slove. Din fericire sau nefericire am trait pana acum starile descrise de tine, de a cadea si a ma ridica imediat, uitandu-ma in jur cine este langa mine si apoi sa ma privesc din cap pana in picioare si sa ma bucur doar ca traiesc. Ceea ce m-a frapat este ca, acest mesaj a venit din doua parti, simultan, din partea unor oameni foarte speciali. Sunt o norocoasa! Multumesc mult!

Anonim spunea...

vanessa, mi-ai amintit de o vorba de-a lui Kundera, care zicea ca el nu crede in coincidente, dar ce te faci cind sint 28... :) cine stie de fapt ce e si, mai ales, ce nu e o intimplare...

mimo spunea...

you got a smile out of me. *biiig hug*

Anonim spunea...

f frumu scris

f f frumu

Anonim spunea...

little mimo, :)... e bine sa zimbesti. zimbetul fata de ris intotdeauna are o intelepciune in plus.

vasilissa spunea...

@cristina bazavan: f f multumesc :)

Anonim spunea...

Of! Da... dar cit de greu poate fi din cind in cind...
Te pup!

ps – Am terminat cartea!

Anonim spunea...

Intr-adevăr, lucrurile se schimbă. Cel mai mult s-au schimbat pe etajul nostru, de cand ne-a plecat „fruntașa" :)
Te pup si mi-e dor de tine!

Anonim spunea...

..dar sunt si gesturi mici, imagini de o secunda, momente scurte care te umplu de bucurie si la care nu renunti...
P.S am bocit ieri, la venerabila mea varsta, doar pentru ca cineva a facut un gest dragut pentru mine si l-a stricat din greseala..si nici nu stie

Anonim spunea...

io n-am inteles nimic, dar, de fapt - cred -, asta-i marea calitate a textuletului, nu-l intelegi, ci il simti

Anonim spunea...

@solene, e greu, dar merita sa incerci... zic si eu. ma bucur ca ai terminat cartea. putem sa ne prefacem ca avem motiv sa ne intilnim :)?

Anonim spunea...

@andruska. locul intii la intrecerea socialista nu este al meu, ci al copiilor copiilor nostri! am zis! :)

Anonim spunea...

@anonimus. donle, care venerabila virsta? a cui? am ratat vreo zi de nastere? si, oricine esti, zgircenia e buna cind e vorba de lacrimi. baga un zimbetel. parerea mea... :*

Anonim spunea...

@iulian. l-ai citit cu voce tare? rar si cu intonatie? nu...? pai de-aia, de-aia, de-aia nu l-ai inteles. ma bucur, deci, ca l-ai simtit. de fapt asta voiam sa zic dintru inceput... dar na, meteahna scribagiilor... :)

Anonim spunea...

Problemele neimpartasite pot face rau unei relatii pe termen lung, stii asta! Acum sunt sigura k doar te-ai jukt cu sentimentele noastre... Noi te iubim si ne e dor de tine :-*>:D<

Anonim spunea...

@ anonim in continuare ... bai, nu e frumos sa spui ca ma joc cu sentimentele celorlalti. nu m-am jucat, ci doar am grija sa nu ma fring...

Anonim spunea...

Oamenii pe care ii intalnesti in viata sunt de mai multe categorii. O prima categorie e formata din cei pe care ii vezi aproape zilnic, dar niciodata nu ti-au spus nimic. Nu verbal, nu prin scris sau prin gesturi. Dar sunt oamenii care oricate eforturi ar depune, oricum s-ar imbraca sau ar comunica, nu ies din tiparul unei mediocritati fiintiale. Tot e bine ca pe acestia nu esti obligat sa ii accepti in viata ta mai mult decat le este locul. O a doua categorie e formata din cei agasanti, care isi doresc sa fie observati si mai mult, iti impun sa ii observi. "Geniali", plini de tupeu (ei denumesc asta in limbaj corporate indrazneala), inumani, sunt fiinte golite de continut si toate se imbulzesc sa-si stabileasca domiciliul in Casa Mortilor. Acestia sunt cei mai periculosi pentru ca viata ta obtureaza inevitabil traiectul lor profesional si uman (de succes, evident). Mai exista insa o categorie, a acelor oameni cu care poate nu te intalnesti de multe ori, poate nici vorbe prea multe nu schimbi in afara celor uzuale, de complezenta cu ei. Si cu toate astea, ii simti acolo. Vii, calzi, simpatici, serviabili fara a fi slugarnici. Sunt oamenii pe care ii vezi de fapt ca OAMENI. De asta, pana la urma prietenia este un act liber si selectiv. Nu este un privilegiu dat de clasa, de varsta sau de avere. Este insa un bun universal a carui importanta rezida in calitate. Si ce e mai frumos decat sa ai prieteni adevarati chiar si cand nu mai sunt mereu cu tine? Te imbratisez cu drag

Anonim spunea...

domnu prieten al oamenilor, deci si al meu :), daca ti-ai propus sa ma emotionezi, sa stii ca ti-a iesit. si iti multumesc, emotiile de genul asta sint intotdeauna binevenite. pentru ca, daca tot m-ai pornit, sint ca niste trepte care te urca.