luni, 1 decembrie 2008

Vişinata de amurg - fila 6

Terminasem facultatea. Şi cîteva relaţii care începuseră bine şi se terminaseră prost. Una mai dihai decît toate. Am suferit, dar nu m-am mirat. Ştiam deja că oamenii pornesc pe un drum care nu se ştie niciodată unde duce. De obicei, la câte-o bifurcaţie. Secretul căsătoriei alor mei, care rezistaseră aproape cincizeci de ani sub acelaşi acoperiş şi pe care numai moarte îi despărţise, nu mi se dezvăluia şi oricum mi se părea o poveste ireală. Vezi bine, nici Melania nu scăpase. Pe Marcel îl zărisem într-o duminică după amiază în parc, cu două fetiţe gemene, obeze, blonde şi gureşe şi o doamnă nurlie, iute la vorbă şi transpirată sub nas. Melania îmi spusese că vreun an după divorţ a tot venit să îşi vadă băiatul. Pe urmă renunţase. Acum ştiam şi de ce. Măcar eu nu ajunsesem la Starea Civilă cu niciunul, aşa că mă puteam linişti cu gîndul că nici pe treptele tribunalului nu voi coborî prea curînd. Se ţesuse pe negîndite în mine convingerea că orice lucru ieşit din mîna omului e sortit pieirii. La ce bun să mai începi. Şi totuşi, tinerii domni veniţi cu cîte o floare, cu cîte-un şualacrem, o mînă de fondante pe carton de cofetărie, o invitaţie la restaurant nu se dădeau duşi de atitudinea mea de sfîntă Filoftea. Ba chiar, ca şi cînd ar fi fost angrenaţi într-un sistem de pîrghii – nevăzut, dar de neignorat –, cu cît trăgeam eu mai mult într-o parte, cu atît deveneau ei mai interesaţi să se apropie. Pînă cînd s-a petrecut o lucrătură de o ingingerie inexplicabilă, de vreun metru nouăzeci, perciuni blonzi şi pălărie.
M-am trezit din visare cînd deja alăptam.

6 comentarii:

vanessa spunea...

Cred ca asta ne deosebeste pe noi femeile de barbati. Cand vedem sualacremul, florile si fondantele, in secunda doi incepem sa ne imaginam cat de bine ne-ar sta pe scarile starii civile cu buchetelul de trandafiri sau papadii albe, in mana. Iar ei dupa ce cumpara sualacremul se gandesc sigur ca data viitoare vor cumpara amandine. In orice caz, ingineria asta inexplicabila este frumoasa si daca ar fi explicabila in vreun fel, probabil lumea s-ar sfarsi la noi. Ok, sa-l cunoastem, deci pe pe tipul cu perciuni blonzi!

vasilissa spunea...

tipul cu berciuni blonzi e in pregatire. :)

dora spunea...

Mi-au plăcut nespus cele şase păhărele de vişinată ingurgitate unul după altul în dimineaţa asta.

Anonim spunea...

sualacremu'...cum ne place noua sa fim duse cu zaharelul...
hai 'la multi ani', bre

anonima

vasilissa spunea...

@dora... te ambetasi? hic? de ziua natiunii, care este? io, din pacate sint la munca. si da-i si da-i... cu visinata mai rarut... pupete

vasilissa spunea...

@ anonimus, donle, sualacremu e bun, orisicitusi. asa ca macar cu atit sa ne alegem. cu dulcegariile, nu?