A murit în acest august de care aproape că am uitat un poet. Un poet care şi-a dorit întreaga viaţă să meargă acasă. În Palestina.
De-acolo vin
De-acolo vin şi am amintiri
Născute precum se nasc muritorii, am o mamă
Şi o casă cu multe fereşti
Am fraţi, prieteni
Şi o celulă a cărei fereastră este rece.
Al meu este valul, prins într-o clipă de pescăruşi,
Am propriul punct de vedere
Şi-un fir de iarbă în plus.
A mea este luna de la îndepărtata margine a lumilor,
Şi mărinimia păsărilor
Şi nemuritorii măslini.
Am păşit pe-acest tărîm înainte ca săbiile
Să-i schimbe trupul viu într-o masă încărcată.
De-acolo vin. Mamei i-am înapoiat cerul
Atunci cînd cerul a plîns după mamă.
Şi am plîns pentru a mă face auzit
De-un nor ce se-ntorcea din drum.
Am învăţat toate cuvintele care contau la curtea sîngelui
Pentru a sparge regulile.
Am învăţat toate cuvintele şi le-am destrămat
Pentru-a compune unul singur: patrie.
Şi cîteva dintre ultimele cuvinte ale lui Darwish:
I am not ashamed of my identity, it is still under construction. But I am ashamed of some of what is written in the Ibn Khaldoun introduction: You, as of now, are someone else!
PS: Iată că sunt oameni contemporani cu noi pentru care criza economică nu înseamnă mare lucru, căci sunt alte lucruri mai grave decît moartea, vorba altui poet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu