miercuri, 5 august 2009

Mici adevăruri cu Nistorescu, Romoşan şi tristeţea epocii

Securiştii erau recunoscuţi pentru fina lucratură pe care o construiau în demolarea psihică a celor pe care li se punea cu zăduf. Una dintre tehnici era să transforme în călău pe unul din prietenii împricinaţilor. Iar în povestea cu Nistorescu şi Romoşan, lucrurile, nu ştiu de ce, dar seamănă dubios de tare ca stil de a acţiona. Cu alte cuvinte, pare, spun că pare, deci nu am dovezi, că juna ziaristă de la Cotidianul care a scris un articol în care Romoşan e dovedit pe baza unui dosar de la CNSAS că a fost turnător, a făcut-o la ordinul şi cu ajutorul caţavencilor care au pusă pata pe Nistorescu nu de azi de ieri. Nistorescu a scos articolul de pe online la numai o oră după ce apăruse atrăgîndu-şi oprobriul public care a început să strige prin colţurile internetului că asta e cenzură şi că prietenia lui Nistorescu cu Romoşan nu îi dă dreptul să oprească adevărul să iasă la lumină. Ca şef pe un ziar, ai dreptul să opreşti ce articol pofteşti, desigur, dar în acest caz parcă lucrurile nu sunt tocmai cuşer. Dar, cum ştim, problema e mult mai nuanţată decît atît, ca de obicei. Mă pun o secundă în locul lui Nistorescu, deşi nu şi-ar dori nimeni asemenea tevatură. Eu ce aş face dacă un prieten bun ar fi defăimat în ziarul pe care tocmai mi-am suflecat mînecile să îl conduc? Probabil că aş ezita. În plus, Nistorescu s-a acoperit niţel spunînd că lucrurile, chiar dacă bine scrise şi conform unor norme jurnalistice deontologice, nu erau tocmai complete, urmînd să se facă adăugiri şi modificări pentru ca adevărul să fie nu numai adevărat, ci şi total.

Există cîteva variante în care să priveşti povestea, fără ca acestea să se excludă neapărat:
1. Romoşan e mîna cu care este decapitat Nistorescu la ucazul caţavencilor.
2. O jurnalistă fără partipriuri a găsit un subiect de presă, l-a studiat, scris şi publicat, pentru ca apoi să îi fie cenzurat în cel mai securist mod.
3. Romoşan a fost turnător şi atît.
4. Romoşan a ales să fie turnător de tipul găinarului inofensiv pentru că voia să fugă din ţară după soţia deja plecată în Franţa / care avea de gînd să plece la un moment însorit din viaţă şi să rămînă peste hotare.
5. Romoşan a fugit din ţară pentru că îl apăsa conştiinţa de a fi devenit turnător.
6. Toată povestea este de fapt o relansare cinică a ziarului Cotidianul aflat în comă de o vreme pe spinarea unui oarecare Romoşan, în cazul acesta carne de tun pentru prietenul lui, Nistorescu.
7. După fuga lui Romoşan în străinătate, securiştii au inventat un dosar ca să nu cadă de proşti.

Sigur că se poate nuanţa la nesfîrşit.

E greu să-l crezi fără să ai oareşce dubii pe Nistorescu, dar nici nu poţi arunca încă piatra. Pe de altă parte nici Romoşan nu s-a putut ţine şi, în înregistrările discuţiei dintre acuzatul de turnătorii şi jurnalistă, dă oarecum cu mucii în fasole ameninţînd că o scoate din breaslă şi negînd că ar fi fost colaborator. Chestiune infirmată de dosarul scos pe tarabă, dar oarecum atenuată de fuga din ţară a tînărului pe atunci Romoşan şi revenirea ulterioară a lui în patrie, deşi Franţa îi oferea o viaţă îndestulătoare. Pe de încă o altă parte, nici jurnalista nu pare tocmai echidistantă în conversaţie, iar infatuarea specifică atît vîrstei nu tocmai înaintate a domnişoarei, cît şi tagmei ziariştilor susţinuţi de ce ştiu eu ce spate lat, de cele mai multe ori, te face să te gîndeşti de două ori pînă unde se întinde adevărul.

Adevărul e că nu vom şti, de fapt, niciodată adevărul. Nici dacă şi nici cine a fost turnător. Nici ce a turnat, nici pe cine. Vor tot apărea dosare cu care nimeni nu mai are acum ce face ale unor oameni care nu deţin funcţii în stat, nu mai au cui şi ce turna şi despre care şi dacă ştim, şi dacă nu ştim, totuna ne e.

Cît priveşte motivele pentru care unii alegeau să colaboreze cu securitatea le pot înţelege numai cei care se ştiu cu musca pe căciulă. Iar cei care nu au fost prinşi în menghina comunistă nici măcar nu bănuiesc cît de complicate erau căile partidului care, atunci cînd dorea, avea suficientă îndemînare încît să încuie pe viaţă uşile conştiinţei.

În toată această poveste fără final, în mine se naşte o frustrare: de ce vorbim atît de mult despre posibil turnători şi turnători dovediţi şi nimeni nu găseşte interesant să îi scoată din cuferele de zestre pe adevăraţii martiri ai comunismului? Mai ştie cineva ceva de ei? De oamenii ăia care au făcut ani grei de puşcărie în numele libertăţii de expresie pentru care noi acum nu mai murim, dar spre care nici drept nu mai călcăm?

6 comentarii:

Cezar Paul-Badescu spunea...

1. Romosan a participat la procesul intentat de statul comunist lui Negoitescu (pretextul era homosexualitatea lui), in calitate de martor al acuzarii. Deci era de notoriatate in epoca statutul lui. 2. Romosan si-a inceput colaborarea cu Securitatea inainte ca Adina Keneres sa plece in strainatate.

vasilissa spunea...

Cezar, multumesc de informatii si clarificari. Dupa cum spuneam, eu am dat numai variante, nu verdicte. De altfel, cel mai trist mi se pare ca dupa 20 de ani Romania inca nu a scapat de subiectul secu, informatori, turnatori etc. Ar fi trebuit de mult trecut hopul asta si mers mai departe. Si, oricit de ciudat ar fi, cei care acum devalizeaza statul roman mi se par la fel de crunti, daca nu chiar mai crunti decit turnatorii din vremurile asa-zis trecute.

Călin spunea...

Foarte pertinentă interventia ta. (Bine ai revenit!)

Si eu cred că ni se oferă pe tavă plevuscă si subiecte de tocat ca să ne tină ocupati. În altă ordine de idei, deplâng (ca să zic astfel) orice turnătorie la Securitate si resping orice tentativă de cenzură.

vasilissa spunea...

căline, tare mi se mai ia uneori de ideea de a face presă. Nu numai in România, sincer, nu cred că suntem noi singurii chinuiţi. Iar poveştile astea scoase de prin sertare mi se par oricum dubioase. Şi mai e ceva, chiar dacă nouă acum turnătorii ni se par cei mai cumpliţi şi macabri pioni ai unei societăţi defuncte, din punct de vedere ai statului, ai legii, erau curaţi. Nu acelaşi lucru putem spune acum despre cei trag sforile de sus şi fondurile de jos in sus.

textier spunea...

Era nevoie de un astfel de art., intre cele doua pozitii f. polarizate. Jocul ipotezelor mi-a produs o placere de ordin moral tipica revelatiilor. Complimente de la un admirator :)
Ca de obicei inainte de campaniile electorale, se isca astfel de lupte intre pioni, nebuni, ture... care preced marile
Dar de data asta - si e ceea ce depling eu - cred ca pionii sint mai importanti dect regii. Eu cred ca, pt. cultura romana, Romo si Nisto pe de o parte si ITM, EH si Antonesei pe de alta sint mai importanti dect alde Base, Geoana si alte efemeride. De acord Calin? Cezar, tu ca romancier cred ca o preferi pe Keneres...

vasilissa spunea...

textier, era cred eu nevoie de acest exerciţiu, măcar pentru a nu mai da cu atâta uşurinţă verdicte. din punctul meu de vedere, suntem cu toţii vinovaţi. fie pentru că nu căscăm gura, fie pentru că nu încercăm mai dihai să aflăm adevărul, fie că îl ştim şi ne doare în dinapoi.