marți, 30 iunie 2009

La ce (nu) e bună nostalgia



I visited the HIV section. No pictures were allowed. But that loving healthy mother asked me to take a picture, in case I have any chance to show it abroad. Children were infected by blood transfusions during birth. Poor girl died 2 days later - Colentina

Am primit de la o prietenă un link care m-a stîrnit mai greu la scris. Mai greu, pentru că de fapt creierul refuză uneori să creadă lucruri pe care le-a trăit (mai ales) atunci cînd lucrurile alea cad ca pietroaiele la stomac.

Andrei Pandele a scos acum vreun an-doi un album cu fotografii la editura Compania pe care le-a făcut de-a lungul anilor comunişti la noi. Interesant este că privirea lui lungită cu dispozitivul peste veacuri pare să vină dintr-o lume de-afară şi dinăuntru de-o potrivă. E ca şi cînd Pandele ştia şi cum e dincolo. Dincolo de nişte graniţele peste care nu puteam trece, nici pe jos, nici cu mintea.


* Aveţi răbdare cu fotografiile... Se încarcă mai greu, dar se încarcă dacă te duci cu cursorul de două ori pe ele. Merită efortul. Şi pentru cei care îşi amintesc, şi pentru cei care doar au auzit despre comunismul cu chip semi-uman.

4 comentarii:

Unknown spunea...

Eu am trait vremurile acelea, desi nu le-am simtit intotdeauna atit de cumplit. Stiu imaginile terifiante cu autobuze cu oameni pe scari, butelii de aragaz carate pe orice vreme si aduse inapoi goale pentru ca nu venise masina cu butelii incracate. Omul asta a fost un geniu ca a avut ideea sa imortalizeze ceea ce orinduirea ascundea. as vrea insa ca unii din cei ce apar in imagini sa se recunoasca si sa poata chiar ei vorbi despre cosmarul ce l-au trait. Nu sint destule cuvinte pentru asta, oamenii au uitat, unii sint inca nostalgici, dar in pozele astea sint sigura ca nu apare nici un parlamentar cu carutul de butelie sau asezat rabdator la coada interminabila de unde sa nu mai apuce nimic ca nu s-a dat doar cite una sa ajunga la toti. Asta era leitmotivul cozilor, cei din fata voiau cit mai mult se putea, cei din spate, lipsiti de speranta, asteptau ca poate se mai baga ceva. Respect pentru acest mare OM.

vasilissa spunea...

@ nina, ar fi de-a dreptul romanesc sa se recunoasca cineva in pozele lui Pandele... Exceptional! :) in rest... imbuibatii de ieri, imbuibatii de miine...

Unknown spunea...

constat ca majoritatea celor ce te citesc aici sint prea tineri si nevinovati ca sa aprecieze cum se cuvine ce a facut omul ala. La cintece am vazut ca s-au intrecut cu laudele, nu ca ca alea n-ar fi super, dar pozele sint antologice, reprezinta pentru multi din cei de virsta a doau, a treia viata pe care au trait-o. Da' hai sa ne veselim ca acum a trecut, dar au ramas tot ei. Vorba aia: la vremuri noi, tot noi!.

vasilissa spunea...

@nina... pai de..., la placinte inainte, la razboi... inapoi :)