marți, 15 aprilie 2008

după amiază-n cafenea

înnebunesc prin hornuri păsări bruşte
înecul verde blînd înclină cupa
sorbim turceşti cafelele
din ceşti
şi-ţi suflu-n nări
parfum de narghilea
... mai dormi niţel, copila mea

e după-amiază-n cafenea
tu rîzi în leneşi papuceii de tafta
străzile-şi storc turbanele de ploaie
... mai dormi niţel, copila mea

lucesc inele negre în ibrice
ghicite-n lunge legănări
pe masa cu caftan
de muşama
şi arabescuri şerpuind complice
se-afundă mîngîiată tîmpla-n stea
... mai dormi niţel, copila mea

2 comentarii:

iulian spunea...

super! mi-a placut tare mult, insa versul ala care se repeta (... mai dormi niţel, copila mea) nu prea a fost -cred io -nimerit; unde-i cafenea,cafea si, unde mai pui, narghilea nu parea mai are ce cauta somnicul

vasilissa spunea...

hihihi. asta, desigur, daca intr-adevar cafeaua te tine treaz. io o beau si o cam beau degeaba, bunaoara...