vineri, 4 aprilie 2008

Prinţul de piatră - partea 2

Doar un bătrînel ascuns într-un cotlon uitat de sat nu ştia nimic de toate acestea şi-şi vedea de meşteşugul său sîrguincios şi fericit de tot ceaa ce-i ieşea din mînă. Era bătrînul Stradivari, scripcar şi artizan de viori. Nu şi-l amintea nimeni să fi fost vreodată tînăr. Părea să fi existat acolo, în căsuţa din pădure încă de la începutul vremurilor, tăcut şi atent.
Într-o iarnă cumplită de crăpau pietrele sub ger, găsise pe prispă într-un coş, un mormoloc de fată. O luase cu tot cu coş şi zdrenţele în care era înfăşurată şi o crescuse fără să se întrebe a cui e şi dincotro vine.


***

Între timp, la palat, erau pregătiri grăbite şi vuiet mare. Prinţişorul împlinea 12 ani. Tot palatul era dat peste cap, bucătăresele nu mai pridideau să taie la orătănii, să împăneze, să fiarbă, să coacă, să orneze, să amestece legume exotice, mierle, fazani, purcei de lapte, ce să mai, bucate cu mirodenii din cele mai îmbietoare, platouri care gemeau de atîta risipă. Prinţişorul urlase toată ziua la valeţi, spărsese toate candelabrele de cristal din sala tronului, plînsese infuriate şi bicuise grăjdarii care nu reuşiseră să îmblînzească un cal sălbatic pe loc ca să-l poată el încăleca. Micile contese îi cîntaseră balade despre eroi pînă cînd prinţişorul le smulsese harpele şi le aruncase pe focul din şemineu, măscăriciul era de mult ascuns sub tron şi se smiorcăia disperat de răutăţile micului moştenitor.
Dar, în ciuda tuturor pregătirilor, a canonelilor tuturor celor de la curte de a-i intra în voie, prinţişorul iarăşi sfîrşi prin a rămîne singur şi părăsit, departe de copiii de la curte care deja se plictisiseră de atîtea lupte cu sabia şi se alergau rîzînd de mai să se prăpădească aruncîndu-şi cu bucăţi de tort cu cremă de ciocolată şi căpşuni. De prinţişor uitaseră toţi.

2 comentarii:

Carmen Nataşa spunea...

Mi-a placut [printre altele] expresia "a geme de risipa".
Si...? Si...?

Anonim spunea...

si.. si... o sa vezi :) am ajuns la concluzia ca iti trebuie nenica multe cuvinte ca sa scrii povesti! multe, multe... nu asa...