primăvara asta ne-a dezacordat oasele crude
ne stau două frunze lipite de clape ca ploile
şi-n verde clavecinul din curte fredonează o şansonetă cu tălpile ude
hai să lăsăm cărări neîncercate pentru acel ce va să vie
cu gust de iarbă nouă şi nurlie
cînd iar uituc cînd pînă unde cărăm pe dealuri în spinare
fatidică şi spre oriunde
timidă prima noastră-mbrăţişare
şi-acum cînd din ferestrele prea scunde
plîngînd sub bolta unor seri fecunde
ne leagănă Morfeu
în do diez
cînd cade cade peste gîndul meu
cioplim cu coajă şi cu miez acelaşi basm
şi braţ la braţ vom fi şi noi un pleonasm
2 comentarii:
:) adanc in Do de jos e ingropat in somn gandul asta cu pleonastice fiinte
e o placere sa citesc :)
de unde ai stiut ca e do de jos? chiar asa si e...
multumesc de citire!
Trimiteți un comentariu