joi, 21 februarie 2008

Amintiri din China - fila 18


Ne trezim în zori. Eu îmi înghit cafeaua. Ea ronţăie o banană.
Nu îi văd chipul, dar simt că zîmbeşte în timp ce coboară înaintea mea scările. Îmi flutură sub frunte dimineaţa în care m-am trezit în stringătele lui Yingge: “Laura, come! Quick! We’ve been robbed!”
Mă ridic de pe salteaua tare, acoperită cu rogojină de bambus ca să ţină răcoare pe timp de vară, şi mă îndrept beată încă de somn şi nevrînd să accept ce aud.
Pe jos, genţile, obiectele împrăştiate din buzunarele poşetei. Portofelul cu gura căscată în jos. Nu am puterea şi nici dorinţa să mă aplec.
„Uită-te bine ce-ţi lipseşte...”
Nu vreau. Parcă schimb ceva dacă ştiu. Dar mă las şi eu pe vine şi încep să scotocesc printre lucruri. Banii. S-au îndurat de mi-au lăsat paşaportul.
Cercetăm pe unde au intrat: pe geam, de pe acoperiş. Dar ne dăm seama brusc că au intrat pînă în camera în care dormeam. Genţile rămăseseră de cu seara lîngă pat. Simt un cuţit rece străpungîndu-mi mîinile la încheieturi. Las spaima să îşi facă de cap şi, de îndată ce iese din mine, mă cuprinde un rîs nestăvilit, iar ochii îmi dau în clocot.
„Peste noapte am fost la toaletă...” Mă uit la ea, e pierită şi mi se face din nou frică. Mulţumescu-Ţi Ţie, Doamne, am scăpat cu vieţile întregi.
Poliţistul ne explică misterul. E un gaz inodor care adoarme...
Mă resemnez încă o dată în faţa potrivnicei mie China.
Rămîn în urmă, evenimentele, în cîrduri gălăgioase, mă depăşesc punîndu-mi piedică, dîndu-mi la ţurloaie. Nu le mai prind să le despic. Lasă să se termine tărăşenia, să se liniştească tăvălugul şi oi ieşi eu cumva şi din asta.


4 comentarii:

Ovidiu SIMINA spunea...

Brusc, au disparut comentariile cititorilor regulati... Nu cred ca subiectul / idea intoarcerii acasa a alungat cititorii si cuvintele lor de lauda... :)
Intr-adevar, lectura te prinde. Urmaream doar un link de la ionouka [si ea are comentatori permanenti, chit ca... anonimi] si am nimeit aici, cititnd tot, pe nerasuflate. Sa mentionez doar ca parca inteleg anumite trairi, abia intors (de vreo luna) din zone apropiate locului povestii (Tokyo, Singapore, Bangkok), desi cu preocupari ... mai turistice? :)
Keep walking!

vasilissa spunea...

a fost o simpla coincidenta. cred. sper...
si cind ne povestesti cum a fost la Tokyo, Singapore, Bankok? te asteptam cu povesti :)

vanessa spunea...

eu citesc pe nerasuflate toate scrierile tale cum sunt postate, dar aici nu am avut nici timp nici nimic de comentat, dar citind comentariul "ovidiu simina" mi-am dat seama ca nu-mi pot parasi prietenii asa pur si simplu si atunci m-am gandit sa revin, dar justificat.
Pe mine paguba pe care ai suferit-o si pentru care imi pare rau (chiar daca tie ti-a trecut de mult) mi s-a parut pur si simplu o chestie tipic romaneasca, probabil de aia nici nu am putu comenta in ziua postarii articolului aici

vasilissa spunea...

cred ca nesimtirea si lipsa bunului simt e general umana si nu are nici un popor monopol pe ea. din pacate...