luni, 25 februarie 2008

Amintiri din China - fila 21

Undeva într-un apartament vecin urlă muzica dată la maximum. Disco! În chineză… Doamne, ce trist! Mai bine era corul operei din Beijing.
Aş vrea să dorm ca în apă. Să uit…
“Cred că am prea mult timp să mă gîndesc.” Îi spun.
“Te plictiseşti?”
“Aş vrea eu…” Plictisul e o formă blîndă de leneveală.
O nouă criză urmată de o nouă nepăsare. Iar am îngropat ceva în mine. Cînd m-o scutura careva, o să-mi zăngăne toate tinichelele pe care le-am vîrît înlăuntru de cîte ori nu am mai găsit scăpare.
“Ce te tot zbuciumi atît?”
Yingge se demachiază cu gesturi lente, regale. E nemulţumită.
“Ai observat că am faţa pămîntie?”
Mă uit atent. Uneori, probabil de oboseală, capătă un soi de paloare. O mint:
“Nu e pămîntie. Ai un ten impecabil”.
Strîmbă din nas. Adică nu mă las eu păcălită aşa uşor.
“Hai la film!”. S-a înviorat. Pînă acu cinci minute miorlăia de somn.
Mă răsucesc pe dinăuntru. Nu sînt capabilă să metabolizez povestea altcuiva. Ficţiune sau nu. E prea mult peste propria mea poveste.
“Am eu destule uragane în cap. Nu mai am nevoie şi de-ale altora…”
“Cărţi îţi place să citeşti…” Yingge e dezamăgită.
“E altceva… (ce?). A, ştiu. Cînd citesc, îmi pot imagina ce şi cum vreau. Nu îmi vîră nimeni pe gît imagini cu de-a sila. Iar, dacă vreau, mă pot opri. Pot privi în jurul meu realitatea imediată. În cinematograf nu ai de ales. Ori stai pînă la capăt, ori pleci şi renunţi definitiv la final.”
Tace. De ce te-oi fi complicînd tu mereu în explicaţii care nu ţi se cer… Nu era mai simplu să fi spus că nu îţi place la film? Vezi… Te mai miri că oboseşti aşa de repede. De-aia ţi-a zis colegul ăla că eşti cu ursul Panda, cu cearcănele pînă la podele.
Apuc un creion şi notez:

Punctul unu: toate fantomele sînt albe
Punctul doi: străinii sînt albi

Rezultă: străinii sînt fantome

Yingge e curioasă. Traduc.
“În chineză cuvîntul pentru străin este acelaşi şi pentru fantomă”. Rîde. “Ştiai?”
“Chiar dacă nu ştiam, o simt pe propria-mi piele”.
“Hahaaa, your white skin!”

4 comentarii:

Ronin Man spunea...

sar'na de continuari! ma tot gandesc cu sari cu gandul si cu pana de la un moment la altul! cum se insiruiesc momentele, in functie de ce te-a marcat, distrat, facut sa te simti bine sau rau, smad. cat timp a trecut de atunci, ca n-am reusit sa-mi dau seama?

Anonim spunea...

dragut! Nu stiam si e interesant sa aflu ca strainii pentru ei sunt stafii.
Aici nu cred ca vorba doar de etimologie, poate chiar parem niste stafii albe in raport cu intinderea geografica si demografia lor....am uitat..si cu calmul lor

vasilissa spunea...

ronin man, sar de la una la alta, oarecum cronologic. sint oaresce ani de atunci. parte din ce citesti e scris atunci, parte acum, parte si-si.
98 a fost anul de revenire in patria latina. multumesc de trecere!

vasilissa spunea...

vanessa, mama, e vorba de mentalitate, de buna seama, etimologia e si ea dreasa precum maioneza dupa o formula de gindire... deh. :)