miercuri, 13 februarie 2008

Amintiri din China - fila 5

O oră de libertate, departe de birou, de hîrtii, de dosare. Am chiulit astăzi în neştire. Ca în vremea studenţiei. Dar parcă de data asta e şi mai plăcut.
E cald. Un infern alunecând pe o peliculă de apă. O trag pe Yingge de mînecă şi intrăm în primul magazin care ne iese în cale.
Pantofi.
Îmbrăcăminte.
Pantofi.
Îmbrăcăminte.
Orice s-ar zice, nu e tocmai uşor să fii femeie. Indiferent de ţară, cultură şi mai ştiu eu ce alte daravere. Mă gîndesc că nu mi-ar strica nici mie o geantă. Mi-a intrat în cap de la o vreme că îmi trebuie musai o geantă Cartier. Dacă tot stau pe coclaurile chineze, măcar să ştiu de ce.
Casc ochii prin vitrine. Văd mărci serioase, cu prestigiu. Încep să mă înveselesc. Intru într-un magazin de pielărie. Chinezoaicele se reped spre noi ca nişte fluturi în bec.
- Cartier. Geantă…
Sare una dintre ele şi îmi vine cu o gentoaie. Mmmm. Mai mică… Asta e cît… îmi vine să zic … China. Mă abţin de la mîrlănie.
- Mai mică? Avem, dar nu de la Cartier. De la Dona Karan.
Las bot. Mie marca în sine îmi produce bucurii, dar nici geanta asta nu e rea. Aleg să strîmb din nas totuşi. Ei, poate altă dată…
Chinezoaica fuge în spate şi vine cu şeful. I se explică problema. Chinezul îşi dezveleşte dinţii laţi.
- No problem! Nu pleca nemulţumită.
Scoate un cleştişor. Haţ, smulge eticheta de metal de pe geanta Dona Karan, deschide cu un gest de chirurg un sertar şi pînă să mă dumiresc a şi prins o etichetă Cartier în loc. Amuţesc. Yingge s-a tras mai în spate. Probabil că ea se aştepta, aşa că a preferat să mă lase în ghearele piticaniilor ăstora. Hai că e amuzant. Cît face? Mai puţin de o geantă de pe Aleea Castanilor. Cool. Sold!
Ani buni după aceea, am luat geanta Cartier (sic!) cu mine la maternitate. Nu de amorul brandului, cît datorită compartimentării geniale … Dona Karan. Mă întreb totuşi şi astăzi, cînd o scot de la naftalină, ce brand a cîştigat atunci?

6 comentarii:

Ronin Man spunea...

Super! Hotarat lucru ai darul naratziei! Cand citesc paca ma vad pe mine cum ma uit la tine si la toti cei de care povestesti! E firesc, proastpat si mai ales foarte relaxant si teleportant. Scrie, scrie mult ca e tare bine sa te citesc!

vasilissa spunea...

Si ca sa vezi ca sint un personaj obedient, taman mai am o fila la tava. Zburam iar!

totem spunea...

In adolescenta mea erau ziare care publicau povestiri in serial, foiletoane cu "va urma" la sfarsitul coloanei de text. Asteptam emotionata continuarea si cumparam ziarul doar pentru 10 quadrati de cuvinte. Acelasi sentiment il traiesc acum si ma bucur ca un copil de o hainutza noua cand vad ca a mai aparut o fila de jurnal. Ai putea strange totul intr-o carte "Pe drumuri de China", pe care Calistrat Hogas ar fi invidios. Sper ca povestea ta sa nu se termine prea curand si daca se termina, s-o continui tu... in volumul 2.

vasilissa spunea...

Sa stii ca in porcenia mea, mai am fo trei bucati incheiate. altele sint in lucru. mie imi e doar sa nu asfixiez postind in nestire. iaca, tu vrei mai mult, daca ai fi avut din start totul, ti-ar mai fi placut asa de tare? calistrat hogas, zici? tzumesc de incurajari. :*

totem spunea...

"Din start totul" il am si acum, pentru ca stiu ca nu te vei opri niciodata din scris. Si da, mi-ar fi placut la fel de mult, pentru ca citesc pagina cu pagina, nu totul dintr-o data.

vasilissa spunea...

un permanent "va urma"... noroc ca nu putem scrie totul de-odata :))ce ne-ar mai ramine? hm... :) multam!