joi, 28 februarie 2008

Dragă domnişoară, sînt Gigi Pătrunjel - partea 2

Mătuşa Pamela, care locuia la scara cealaltă urca greoaie, ca un elefant lăuz, ţinîndu-se de balustradă.
Şi de cinci sacoşe care se tîrîiau de pămînt
Ca de fiecare dată cînd mătuşa Pamela îi făcea piaţa din proprie intiaţivă ori îi spăla pe ascuns chiloţii lăsaţi pentru sîmbata într-o grămăjoară în coşul de rufe, pe Gigi Pătrunjel îl încerca un gînd criminal. Regreta amarnic ziua cînd îi dăduse prin minte să îi facă o dublură la cheile de la intrare. Şi de cîte ori nu îşi luase inima în dinţi să îi spună că le vrea înapoi... Ba chiar o dată i-a şi spus, doar că mătuşa Pamela se metamorfozase în mod radical, ca în faţa unui pluton de execuţie, îşi dăduse ochii pe spate, apoi îi plecase cuvios şi lacrimile începuseră să îi curgă de-ar fi pălit de invidie şi cel mai viteaz şi bine dotat pompier. Suspinase ţinîndu-se cu mîna de inimă. Că aşa faci tu, mă, mamă, că un nepot mai am şi eu şi ăla mă urăşte… Da, da… Mă urăşte. Ar vrea mai degrabă să mă vadă moartă. Nu îi e milă de o femeie în etate, care face şi ea cît poate. Că uite, dacă mai era ea în putere, el nu ar mai fi gîndit aşa şi ar fi respectat-o. Şi tot aşa, de Gigi Pătrunjel îşi blestemase ziua cînd a venit pe lume şi îi venea să îi dea şi cheile lui proprii, să o mute la el în casă, în pat, sub aceeaşi plapumă, numai să tacă.
Mătuşa Pamela însă uitase desăvîrşit toate cele întîmplate şi parcă se insinuase în viaţa lui de atunci şi mai dihai. O privea cum ronţăia, cu fiecare treaptă urcată, din intimitatea lui şi îşi imagina cum ar fi dacă i-ar pune piedică. Cum el, Gigi Patrunjel, prostănacul familiei şi bătaia de joc a tuturor celorlalţi, stă în capul scării şi priveşte detaşat cum mătuşa lui mustăcioasă şi grijulie se rostogoleşte duduind ca un tractor în plin sezon de arat. Cum dă cu bărbia de scări, pe rînd, cu zgomot, şi i se zguduie buclele perfecte şi grăsimea în straturi.
Mătuşa se oprise şi, suflînd din greu, zîmbea tîmp, mişcată profund de duioşia cu care o privea nepotul.
- Hai, măi băiete, pune mîna şi m-ajută că-s bătrînă şi nu mai pot. Ţi-am luat şi morcovi, că ziceai că nu mai ai. Şi ouă… Nişte carne de vită să nu-ţi dăuneze la colesterol…
Gigi Pătrunjel aştepta resemnat. Acum trebuia să vină aia cu de ce nu te însori şi tu măi, mamă, că eu mult n-o mai duc… Să te spele şi să te calce şi pe tine…, să am şi eu un nepot să ies cu el în parc…
Gigi Pătrunjel ar fi vrut să îi spună că e ilogic. Şi că, dacă moare, oricum nu mai poate să iasă cu nici un nepot în nici un parc. Că ce spune ea acolo e sinistru şi idiot, dar îşi aminti de scena cu cheile şi hotărî că e mai înţelept să înghită în sec. Înşfăcă sacoşele de la mătuşa Pamela. Şi pe mătuşa Pamela însăşi. Le azvîrli pe toate în bucătărie, de-a valma. Închise uşa în urma lui cu gestul cu care schimbi canalele la televizor şi ieşi în stradă.

4 comentarii:

Ronin Man spunea...

Super! Abia astept sa vaz ce si cum?

vasilissa spunea...

chiar ma gindeam ieri ca de fapt, ideea initiala a blogului se implineste de la sine: daca este chiar si un singur om care se opreste citeva minute pe zi pentru a iesi din propriul cotidian citind nitica beletristica, povestioare si amintiri, efortul meu nu e in van. iti multumesc de constanta.

Anonim spunea...

Sa stii ca nu doar un singur om "se opreste citeva minute pe zi pentru a iesi din propriul cotidian" pe blogul tau. Si nu cred ca faci prea mare efort sa pui literele una dupa alta... În ceea ce ma priveste, am sentimentul ca orice as spune ar suna spart si fara miez, de-aia nu postez. Asa ca imi poti multumi; daca nu pentru constanta, macar pentru... bucuresti :)

vasilissa spunea...

ba orice ai spune ar suna exact unde trebuie... iertata fie-mi indrazneala de a intra in polemici.
hehehheeee....