joi, 14 februarie 2008

Amintiri din China - fila 9

Dimineaţă mă trezesc ca dintr-o apă adîncă. Îmi ard ochii. Nu mă pot mişca. Cearşaful sub mine e ud. Mi-e frig. Mă scutur sub frisoane şi-mi ţin fălcile strînse ca să nu-mi mai clănţăne. Ge-Ge intră şi înţelege din prima. Se întoarce cu o felie mare de pepene roşu. Mă ridică în capul oaselor şi îmi zice:
„Hă shuei”. Să beau apă... Mănînc cu spasme felia de pepene. Mi-e şi mai frig. El zîmbeşte părinteşte. Aşa, aşa. O să treacă.
Mă scufund înapoi, pe aşternutul primenit. Îmi umblă peşti prin buzunare. Şerpi mici se mişcă haotic pe mine. Îi aud cum mi se strecoară pe lângă urechi. Apoi, desfac şipcă după şipcă din barca lungă şi mă vîr prin intestinele punţii ca să recuperez peştii pierduţi. Mă ustură mîinile, tot corpul. Plouă, barca se umflă şi musteşte. E mîl peste tot, mă simt murdară. Totul doare.
Trei zile din care îmi amintesc doar imagini de-o secundă. Şi coşmarurile. Am mîncat numai pepene roşu şi am băut un ceai amar, cu aspect de fiertură de ciorapi şi cu o putoare infernală.
Încet-încet, organismul se mai îmbunează.
Dimineaţa a patra mă trezeşte brusc cu o lumină dură, condensată, străpunzînd geamul. Mi-e foame. O foame de lup. Aş muşca şi din lemnul patului. Mă ridic şi mă reped în bucătărie. Ge-Ge e gata cu micul dejun. De unde ştia? Mîncăm.
Nu mă lasă să termin. Mi-arată spre burtă. Adică nu e bine. Ia-o încet.

4 comentarii:

Anonim spunea...

Incepe sa-mi fie simpatic Ge-ge.Imi da senzatia unui vraci medieval.

vasilissa spunea...

realitatea e ca si mie mi s-a parut oarecum de domeniul magiei faptul ca stiut din prima si ce si cum si cind.

Ronin Man spunea...

ei stiu ce noi, in lumea "moderna" am uitat de atat de mult timp! de aia sunt fericiti din nimic si mai ales longevivi! de aia au nevoie de atat de putin ca sa traiasca... sincer, nici nu stiu unde-i mai bine...la ei, in lumea "veche" si plina de culoare sau la noi, in lumea "moderna" si plina de cenusiul bunurilor de tot felul? Astazi ne-ai rasfatzat! multumesc!

Anonim spunea...

ronin man. e bine pentru fiecare unde ii este locul. eu asa cred... multumesc de trecere si de semn.