Cînd ajungea în casa scării, chiştocul era înnobilat deîndată cu numele de ţigară. O întindea grijuliu, îi netezea hîrtia boţită de regulă pe la mijloc şi o vîra în buzunarul drept al pantalonilor, căci buzunarul stîng depozita obiecte de o cu totul natură. Visa la noua achiziţie cîte o după amiază întreagă, se amăgea cu ea înainte de a îşi întinde oasele, dar o lăsa întotdeauna pentru a doua zi dimineaţă, cînd urma să citească ziarele înghesuite prin coşurile de gunoi de la metrou, pe care le smulgea cu trei degete, aceleaşi cu care îşi făcea şi cruce, imediat ce se strecura cu ele afară.
Ionel, autorul compunerii Patria Mea, lucru despre care Plescăială (căruia îi vom spune de aici înainte Plictiseală pentru a evita iritarea personajului şi dipariţia lui voluntară din povestire) nu ştia nimic, îi mai aducea la prînz sandvişul cu salam dat de mamă-sa de dimineaţă să îl mănînce la şcoală. Zilele în care puştiul făcea asta erau pentru Plictiseală un adevărat miracol, nu neapărat cu încărcătură religioasă. Doar că Plictiseală nu avea de unde să ştie că autorul compunerii Patria Mea nu îi aducea sandvişul cu salam decît atunci cînd se hotăra să nu i-l mai paseze căţelei Milupa, cea cu o veşnică liotă de pui. Avînd în vedere faptul că era o demnă purtătoare a unei zgărzi roşii, trupa de patrupede minuscule încălca în mod categoric orice manual de biologie, legile firii şi ale României, pe care, de altfel, căţeaua Milupa se pare că nu punea mare preţ.
Aşadar, era bine că Plictiseală nu ştia de traiectoria sandvişului, pentru că o asemenea faptă nu era dintre acelea pe care le-ar fi uitat cu una cu două şi nimeni nu ar fi putut să bage mîna în foc că acelaşi Plictiseală, bătrînelul simpatic care locuieşte pe casa scării blocului 48A, nu i-ar fi sucit căţelei Milupa gîtul cît ai zice peşte. Doar că prietenul omului, în general, şi al autorului compunerii Patria Mea, în particular, dădea semne clare de autoconservare a rasei şi îl ocolea pe Plictiseală de-ai fi putut jura că o face cu bună ştiinţă.
Astăzi însă era o zi specială pentru Plictiseală. Se trezise cu fruntea transpirată şi bine lipită de coperta revistei Arta Culinară. E drept că forţase niţel norocul, pentru că se trezise peste noapte de vreo trei ori şi şi-o vîrîse sub cap cu încăpăţînare, enervat de foaia lucioasă care tot aluneca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu