luni, 3 martie 2008

Dragă domnişoară, sînt Gigi Pătrunjel - partea 4

 - Gigi! – urlă vocea. Extraordinar! Gigi Pătrunjel! Incredibil…
Curînd, vocea care se termina în nervurile mîinii-menghină, se întegi cu un corp de bărbat, cam la aceeaşi vîrstă cu Gigi Pătrunjel, cu o figură toată un zîmbet şi o pereche de ochelari cu rame de metal galben.
Aşadar, Manole. Gigi Pătrunjel îşi reconstrui întregul chip, ajungînd cu eforturi maxime la un rînjet crispat ce se vroia mimica unei suprize plăcute. Îşi privi fostul coleg de liceu ca pe un gangster care îl inghesuise într-o stradă pustie şi îi pusese ţeava unui pistol în tîmplă. Cu Manole împărţise patru ani aceeaşi bancă. Se pregătea încă din clasa a X-a să intre la Arhitectură, ceea ce nu îl împiedica să îi fure lui Gigi Pătrunjel caietele de matematică să-şi copieze temele şi, sporadic, sandvişurile împachetate exemplar de doamna Pătrunjel. Îşi mai amintea ca prin vis un capitol, chestiune care îi mai drese starea: de Manole rîsese tot liceul cînd se îndrăgostise de Ana Dumitru şi se făcuseră bancuri crîncene pe tema ctitorului de mînăstiri.
Între două halbe de bere care acum se goleau, acum se umpleau, peste masa soioasă şi cu o culoare nu tocmai uşor de definit, cei doi îşi petrecură toată după amiaza povestind.
- Îţi aduci aminte de profa de fizică? Aia cu pantofi de vinilin şi cu faţă de broască rîioasă?
- Hm…, - rînji Gigi Pătrunjel gîndindu-se că, de fapt, el, la vremea aia, făcuse o pasiune pentru ea şi ar fi fost în stare să se aşeze de-a curmezişul şinelor de tren numai ca să îi vadă genunchii.
- Am văzut-o acum un an. Ştii că era adventistă. Între timp s-a lăsat de prostii, s-a tuns, s-a căsătorit şi are doi copii. Reuşiţi. Mai luăm un rînd?
Gigi încercă un refuz. Îşi simţi însă mîna moale, lipsită de voinţă, aşa că o lăsă să urmeze o traiectorie destul de neconvingătoare prin aer ca, într-un final, să cadă greoaie pe masă. Chelnerul apăru imediat de după o uşă şi le trînti încă două halbe tulburi şi călduţe, ca şi cele de pînă atunci şi dispăru la fel de fantomatic cum venise. Nu înainte însă de a le lua plata pe loc, fapt ce lui Gigi Pătrunjel îi născu un sentiment de frustrare îngrozitoare. Adică noi ce, mă, sîntem infractori? Chiar avea de gînd să îi spună şi lui Manole că aşa purtare e jignitoare, că ar trebui muştruluit chelnerul, chemat patronul, aliniaţi toţi în lungul barului, bătuţi măr, ca la carte, dat foc la bodega asta nenorocită… Ce tot spune Manole?
- De restul mai ştii ceva? Am vorbit cu Marina, o mai ştii…, aia de nu avea astîmpăr şi au şi dat-o afară din liceu chiar înainte de a intra în Bac… Ştii tu. S-a făcut o bucată… Ce era… S-o vezi acuma! Aproape că era să divorţez din cauza ei. M-a prins nevastă-mea cu ea pe stradă. S-a lăsat cu un scandal… Trebuia să vezi! De groază. N-a mai vorbit cu mine o săptămînă, m-a pus la şmotru. O lună bătută pe muchie. Şi am avut program de venit acasă mai ceva decît fii-miu. Pe Marina n-am mai sunat-o, deşi… Înţelegi tu, n-am mai pomenit o femeie ca asta... Şi, crede-mă, am ceva experienţă.
Gigi Pătrunjel se simţea într-o completă stare de abrutizare, era gata să se ducă chiar el după Marina asta… Nici măcar nu şi-o mai amintea. Dar i se părea că s-a culcat şi el cu ea, că i-a fost amantă ani în şir, că a părăsit-o scîrbit, lăsînd-o într-o baltă de lacrimi, îngenuncheată şi că de atunci îl sună zilnic ca se împace. Dădu pe gît ce mai rămăsese pe fundul halbei şi rîgîi zgomotos şi plin de sine.
Trebuie că trecuseră ceva ore, îşi simţea capul monstruos şi greu ca o garofiţă. Ce garofiţă? Ai încurcat lucrurile rău, măi Gigi… Era ca o ghiulea. Exact ca o ghiulea. În jurul lui se lăţea o baltă care se scurgea leneş pe sub piciorul stîng într-o gură de canal. Se ridică din cîteva sute de mişcări care nu păreau să îi fie de prea mare ajutor în recăpătarea poziţiei bipede. Era ud fleaşcă şi brusc i se făcu un frig cumplit. Îşi dădu seama într-un tîrziu că se afla pe o stradă pe care nu a mai fost în viaţa lui, că plouă mocăneşte şi că îi lipseşte portofelul. Era clar că nimerise într-un film cu efecte speciale, că din clipă în clipă o să apară un fel de combinaţie între Stalone şi Schwartzenegger, combinaţie care o să îi zboare creierii făcîndu-i, de altfel, un mare serviciu. Îşi vărsă toată fierea pe trotuar şi porni în josul aleii încercînd să recunoască ceva care să îl conducă spre casă.
Ajunse înspre dimineaţă în faţa blocului. Poarta verde de vis á vis scîrţîia lovindu-se de rama gardului. Ceva i se zbătu sub tîmpla înfundată lui Gigi Pătrunjel, ca un fel de amintire a unui lucru pe care îl avusese cîndva limpede în minte, dar sforţarea de a-şi aminti fu aşa de dureroasă, fizică şi conturată, ca un lichid vîscos, străin şi care îi năclăia creierul, încît făcu un pas înapoi, ca-ntr-o mişcare de recul şi îşi concentră atenţia, cîtă mai era, asupra zăvorului uşii.
Mătuşa Pamela îi zîmbea candid dintre chiloţii înşiraţi pe sîrma din bucătărie. De fapt, nu era nici o mătuşă în chiloţii lui, dar lui Gigi Pătrunjel i se părea că o zăreşte atîrnînd de un cîrlig urecheat, din lemn brut, încheind cu succes şiragul. Îşi frecă tîmplele, se repezi la chiuvetă şi îşi umplu un pumn cu apă rece. Bău hulpav, pe nerăsflate, dar senzaţia de sete nu îl părăsea indiferent de cantitatea de lichid pe care o îngurgita. Ba chiar arsura din gît i se lungi rapid pînă în stomac. Se trînti îmbrăcat în cearşafurile proaspăt schimbate de aceeaşi mătuşă grijulie şi dormi aşa pînă a doua zi dimineaţă.
Si poate că ar mai fi dormit cîteva ore bune, dacă nu l-ar fi trezit din somn sfredelul sonor al telefonului. Lui i se părea însă, undeva departe, o maşinărie odioasă care se declanşează atunci cînd vine primăvara, pentru a-i anunţa pe ăia de la Primărie că e momentul să iasă din bîrlog şi să vopsească băncile de prin parcuri în verde crud.

2 comentarii:

Ronin Man spunea...

Buna dimineata! O saptamana buna si spornica iti urez!

valisissa spunea...

multam!!! si tie! mai e nitel si il dam gata si patrunjel...