joi, 13 martie 2008

Psihologului, cu drag - scrisoarea 4

Să rămîi atîrnat într-un unic timp. ACUM
În vis, de fiecare dată, îi sărut căuşul palmei. Întotdeauna căuşul. Molatic. Culcuşul gîndurilor mele.
Şi nimic altceva în afara acestui acum, al acestui moment-prezent-etern care nu se lasă prins niciodată…
Un acum care să îţi inunde tîmplele. Pe care să îl trăieşti firesc, fără căutări pentru un timp viitor ce se clădeşte ca un puzzle dintr-un timp trecut. Să respiri o continuă notă amplă, piano, ca pe o uitare de sine, o binecuvîntată lipsă a ta. Ca şi cum nici nu ţi-ai fi aparţinut vreodată.
Un unic timp: PREZENT.

Niciun comentariu: