vineri, 28 martie 2008

Spadasinele şi misterioasa tanti Vetuţa - ultima parte

Babele încetară la unison să se smiorcăie.
- Adică cum?, se miră Florica. Cum reţinută? De ce organe?
- Organele de poliţie!, se enervă poliţistul. Ce alte organe?
- Păi, ce-a făcut?
- Ce-a făcut, ce n-a făcut… Cert e că e reţinută.
- Domnu’ poliţist, dar tre’ să fi făcut ea ceva de e reţinută, nu? Da?
- Hoţul neprins e negustor cinstit. Decretă poliţistul. Aşa, e cu prezumpţia aia… prezumpţia de nevinovăţie, reuşi poliţistul să-şi ducă pînă la capăt ideea.
- Cine, don’le? Vetuţa noastră? Fugi, don’le de-acilea -, trecu la atac frontal Ecaterina. Nu e, donle, n-are cum!
- E, nu e… E reţinută.
- Dar de ce e acuzată? – dădu brusc Florica dovadă de simţ practic. Adică ce-a zis organele c-a făcut?
- Comerţ ilicit!
- Ce comerţ ilicit, domne? Care comerţ? Comerţ cu ce?
- Cu… - poliţistul îşi drese vocea şi reluă în putere -, cu căciuliţe!
Babele se foiră. Se suciră.
- Domne, mata eşti serios?
- Doamnelor, luă poliţistul poziţie de drepţi, asta e…, de-aia io zic mereu, cînd faci, faci, dar te gîndeşti şi la consecinţe! Că nu poate aşa oricine să scoată tarabă în faţa blocului! Păi unde am ajunge dacă s-ar trezi toţi să vîndă... căciuliţe în faţa scării? De capu’ lui?
Mulţumit de aşa lecţie, poliţistul îşi aranjă cascheta.
Babele iar se foiră. Iar se suciră.
- Căciuliţe? Căciuliţele-alea de le croşeta ea? Păi şi ce-are?, se enervă Florica. Nişte căciuliţe prăpădite acolo. Că măcar una de i-aş fi cumpărat şi io. Auăleeeu…, auăleeeeu… - începu din nou Florica să bocească.
Babele se puseră iar pe smiorcăit.
- Căciuliţe, necăciuliţe, le vindea?
- Le vindea…, ziseră babele descumpănite.
- Aaaha! Deci recunoaşteţi că făcea comerţ ilicit!
- Ba nu recunoaştem nimic, mama ta de vierme nenorocit, i-o-ntoarseră babele. Al dracu’ gabor, auzi la el, comerţ ilicit!
- Auzi la el – zise şi Florica ţipînd. Da’ nu ţi-e aşa niţel ruşine obrazului?
Babele parcă înnebuniseră. Strigau cît le ţinea gura şi gesticulau cu andrelele şi, ca la comandă, plutonul de mămăici se repezi şontorog, dar hotărît, să-i dea poliţistului o lecţie. Cu o forţă nebănuită, căpşoarele roz începură să se agite, să-i care frenetic andrele pe spinare poliţistului şi să-l facă albie de porci.
- Na, mă, nenorocitule. Să mai zici tu că face Vetuţa noastră comerţ ilicit! Fire-ai al dracu’ de nenoricit cu cine te-a făcut! Mă, tu n-ai mamă, n-ai tată. N-ai şi tu o bunică? N-ai?
Şi dă-i, şi dă-i.
Poliţistului îi scăpase chipiul pe jos şi încerca să se apere cum putea de andrelele ascuţite care cădeau în ploaie pe spinarea lui.
Spadasinele nu-l slăbeau o secundă. Nici cu andrelele, nici cu înjurăturile.
- Să n-ai parte de ce-i mai bun pe lume! Las’ că te-nvăţăm noi minte! Auzi, Vetuţa noastră! Auzi, comerţ ilicit! Păi nu te facem noi arşice? Las’ că vezi tu pe dracu’!
Poliţistul simţi o arsură în spinare, printre coaste. Dădu să tragă aer în piept, dar văzu că nu-i mai ajunge. Totul pălea. Se înecă într-o lavă neagră şi se prăvăli bufnind de podea cu bărbia.
Babele se opriră la fel de brusc cum începuseră.
Florica se trezi prima.
- Fa, să ştii că l-am omorît!
Ecaterina privi corpul care zăcea pe podea.
- Măcar să-mi iau andreaua…
Îi smulse poliţistului andreaua din spinare.
Babele se mai uitară o dată la corpul trîntit pe jos din care gîlgîia un sînge incredibil de roşu. Oftară şi porniră în şir indian pe holul blocului făcîndu-şi cruci. Se opriră la lift.
- Fă, Florico, zise Ecaterina – da’ şi Veta asta, măcar dacă lăsa şi ea şablonul ăla de cruce pentru colivă. Că mîine-i zi mare, m-aş fi dus şi io la biserică să dau de sufletul morţilor…

2 comentarii:

Ronin Man spunea...

neatza! Da, hilarul zilelor si timpurilor pe care le traim!:))

vasilissa spunea...

da, hilarul si infernalul zilelor si timpurilor pe care, mmm, da, din pacate, le cam traim...