miercuri, 12 martie 2008

Psihologului, cu drag - scrisoarea 3

Ştiu în fiecare moment al existenţei mele că totul este inutil. Pueril. Enervant, vlăguitor de inutil, inutil de inutil. Jocuri de cuvinte. E fascinant cum ele te golesc de sensul crud, ca o cocă lipită în cerul gurii. Şi totuşi uneori iubesc, iar uneori chiar sufăr. Să mă mai zbat? E opţional? Cum de reuşesc să mă păcălesc atît de convingător pe mine însămi spunîndu-mi că poate există pînă la urmă un tîlc (la spovedanie, păcatul ăsta nu-l voi mărturisi, de-aia prefer psihologii, ei pot fi atei). De fapt, preoţii trec drept cunoscători ai firii umane deoarece îndeplinesc rolul sfinţilor, îi acoperă cupola bisericii, sutana şi bărbile. Psihologii, pe de altă parte, - sînt cunoscătorii omului pentru că s-au murdărit, au fost pe-acolo şi nimic nu le este străin pentru că sînt ei înşişi slabi şi imorali. De aceea, într-un fel, cei din urmă sînt de preferat adesea, nu te pot judeca în termeni de morală, nu au această cădere şi nu te canonesc.
Poate nu-i chiar aşa totul lipsit de rost… ştii vorba aia - “N-are nici un Dumnezeu…”
Dumnezeu? Unde-i Dumnezeu în toată nebunia asta? Îşi mai are locul în ea? Şi, dacă da, nu cumva nu are nici o legătură cu noi?

7 comentarii:

Ronin Man spunea...

Neatza! Da, interesanta abordare, asta cu scrisorile catre psiholog! o zi buna!

Anonim spunea...

ma intreb daca sa continui cu seria asta sau sa ma intorc la stilul zburdalnic si sa trintesc oaresce povesti despre... las' ca stiu io despre ce. :)

Anonim spunea...

Ar fi dragut sa aflam ce gandeste psihologul despre pacient. Vroiam sa te intreb de raspunsul lui, dar psihologii sunt destul de limitati in pareri; in mintea lor probabil ca este o jungla la cate aud :)
Iti urmaresc posturile cu sufletul la gura :)

Anonim spunea...

Pardon, nu pacient, .."subiect"?
:)

Anonim spunea...

draga marina, nu am fost la psiholog niciodata. dar am prieteni care au fost si am mai vazut prin filmele americanesti. tac ca niste mumii. cel mult noteaza ceva maruntel intr-un carnet, tzitzie din buze si vorbesc nazal cind te invita sa achiti sedinta la donsoara secretara.... asa ca...

Anonim spunea...

Pai de asta zic, ca ce nu spun la sedinte sigur strecoara prin sita personala de ironie si aciditate.. As fi chiar curioasa sa stiu ce este in mintea acestor "tacuti" in timp ce eu torn suflet si haos contemplativ :)

Anonim spunea...

probabil ca in mintea lor e haosul complementar haosului subiectului. ma gindesc... dar nu ma bag mina in foc.